ESTE DOAR O PARERE A DUMNEAVOASTRA…

Ca sa incep cu inceputul trebuie sa ma intorc in perioada lunii decembrie a anului 2004. Daca nu va spune nimic aceasta data am sa va reamintesc ca atunci, ca si acum, dar pe 12 decembrie, s-a desfasurat al doilea tur de scrutin la “prezidentiale” unde gladiatori erau Traian Basescu si Adrian Nastase. Cine a invins in lupta ne-a condus destinele in ultimii cinci ani. Ce mi-a ramas intiparit in minte din perioada de atunci, lucru care s-a repetat – este adevarat, cu mai putina insistenta anul acesta -, a fost acel “exercitiu” strategic de oprire a curentului electric pus la cale de niste oameni rai. Tot acest “exercitiu” a inceput inainte cu o saptamana de turul doi si a constat in intreruperea timp de o saptamana, sistematic, noaptea in jurul orelor 20, a furnizarii de energiei electrice. Durata intreruperii a fost variabila, plecand de la 15 minute si durand pana la o ora si jumatate. Apelurile facute la serviciul de deranjamente primeau acealasi raspuns sec prin care se motiva ca in urma unor lucrari in… (zona Stefan cel Mare) a fost taiat un cablu electric si se lucreaza la remedierea defectiunii. Raspunsul era dat de o doamna sau domnisoara cu o voce mai mult sau mai putin suava, mai mult sau mai putin plictisita. A treia noapte am avut curiozitatea sa ma duc in zona unde am primit informatia telefonica precum ca sunt lucrari si “greseala” a facut sa fie taiat acelasi cablu, iar acolo, in zona respectiva (aceeasi) nu era nicio lucrare la ora respective si nicio echipa de depanare. Pe moment nu am inteles prea bine rostul acestor intreruperi ale curentului, insa in noaptea de 12 decembrie 2004, in jurul orei 20,30 in timp ce urmaream la TV, ca tot “rumanul”, acea lupta crancena intre un marinar, vechi lup de mare si un pasarar, vechi geambas de oua, dintr-o data “s-a luat lumina”. Timpul cat a fost oprit curentul electric a depasit de aceasta data toate recordurile saptamanii ajungand la aproape o ora si jumatate. Telefon, deranjamente, asteptare pana la raspuns aproape o jumatate de ora, raspuns – acelasi cu zona, cu lucrarea, cu greseala si remedierea. Probabil ca operatoarea a uitat ca este duminica, a uitat si de ora la care discutam si repeta aceeasi placa invatata cu voia sau fara de voia ei. Abia atunci am inteles ce se intampla, iar totul era legat de acel derby cu miza prezidentiala. Zona cuprinsa de bezna noptii era intinsa pe o mare parte a sectorului 2, atat in stanga cat si in dreapta, atat in susul cat si in josul Soselei Stefan cel Mare. Era cat se poate vedea cu ochii. Faptul ca zona este plina de scoli, licee, institutii – in general locatii unde se desfasoara votul populatiei m-a dus imediat la gandul ca toate “exercitiile” cu oprirea curentului din cursul saptamanii precedente nu au fost facute degeaba. Nu spun mai multe pentru ca nu vreau sa fac cuiva proces de intentie si nici sa fiu banuit ca sufar de ceea ce s-ar putea traduce prin “teoria conspiratiei”. Curentul s-a mai oprit in iarna lui 2004, dupa data alegerilor doar o singura data si pentru doar cinci sau zece minute, luni, 25 decembrie, pe inserate. Probabil ca sa nu existe “comentarii” sau alte banuieli, iar lucrarea de “depanare” a fost asa de bine facuta incat mai bine de doi ani nu tin minte sa mai fi existat probleme de acest gen in zona. Revin acum la prezent si ca sa nu fiu nevoit sa reiau ceea ce am relatat in randurile de mai sus ma rezum la a spune ca in seara sau noaptea zilei de 6 decembrie 2009, in jurul orei 21.30, la scurt timp dupa inchiderea centrelor de votare pentru populatie, problema opririi curentului electric a reaparut. “Exercitiu” anterior a fost unul singur inainte cu circa trei sau patru zile inainte de data celui de-al doilea tur de scrutin cand chiar am spus persoanei care se afla langa mine ca se apropie ziua alegerilor. Fapt deosebit de acum cinci ani a fost vocea care a raspuns la “deranjamente” RENEL, cat si raspunsul la reclamatie. De data aceasta nu a mai fost vorba de o “ea” ci de un “el”, sigur pe ce spune, sigur ca stie ca vorbeste doar cu “cineva” din prostime si ii poate spune orice, usor arogant. Raspunsul a fost destul de “edificator” si la “inaltimea” pregatirii sale specifice, as putea spune chiar cu un ton usor cazon: “Chiar daca este oprit curentul aceasta este o problema comuna si trebuie sa asteptati pana reporneste, insa nu este oprit, ci este doar o impresie a dumneavoastra”… Intr-adevar a fost doar o impresie a mea si probabil a miilor de alti abonati, impresie care a durat pana in jurul orei 23.50, rastimp in care a existat o singura incercare de repornire cu o durat circa trei secunde. Mai mult ca sigur ca peste alti patru-cinci ani acest fenomen paranormal se va repeta, insa sper ca pana atunci sa achizitionez un generator electric pentru a putea sa urmaresc “derby”-ul fara intreruperi. Imi mai doresc ca intr-o viata viitoare sa fiu o pisica neagra, iar in noaptea alegerilor sa ma plimb din centru in centru de votare atunci cand energia electrica este oprita ca sa pot vedea ce se intampla cu voturile cetatenilor din prea fragilele si nesigurele asa-zise urne  Si nu va faceti griji pentru urmatorii cinci ani ! Cineva, acolo, sus, in deal, ne iubeste ! Chiar daca ne va “viola”, la figurat, se intelege, aceasta va sa fie tot o dovada de dragoste…

INVITATIE

NUMAI PRIN VOT SCAPAM DE COSMARURI

PE UN PICIOR DE PLAI, PE O GURA DE HAOS

O zicere care circula cand e vorba de tara in care traiesc spune precum ca: “Frumoasa tara, pacat, insa, ca este locuita!”. Cu toate ca ma doare cand aud asemenea “cugetari” nu pot face altceva decat sa le dau dreptate tot mai mare pe masura ce trece timpul. In ultimii douazeci de ani in loc sa inaintam si sa ne apropiem de valorile si cerintele civilizatiei europene si mondiale, nu numai prin simpla integrare in UE sau NATO, noi ne indepartam de acestea cu fiecare secunda care trece. Am avut in ultimii douazeci de ani si avem, din nefericire pentru acest neam, conducatori “dibaci” care ne-au adus din rau in si mai rau. Am sperat in decembrie 1989 ca am scapat de comunismul dictatorial-ceausist dar am sperat degeaba pentru ca pana acum, indiferent de culoarea politica declarata de unul sau de altul, conducatorii perindati pe la Palatul Cotroceni sau Palatul Victoria si chiar parlamentarii si inalta functionarime, nu au aratat, in mod real, ca mai pot distinge din spectrul culorilor alta culoare in afara de cea rosie. Acum, in anul 2009, la putine zile distanta de alegerile prezidentiale se pare ca nebunia la nivel inalt a inceput sa atinga cote ingrijoratoare. Actualul presidentiabil al acestei tari, Romania, a inteles in nemarginita-i intelepciune ca portocaliul este culoarea cea mai iubita de acest popor si face totul, plecand de la nivelul la care inca se mai afla, ca aceasta culoare sa fie vazuta in continuare in fata ochilor traitorilor pe aceste meleaguri inca vreo douazeci de ani de acum inainte. Cu alte cuvinte sunt convins ca nu i-ar displace o “dictatura portocalie” pentru urmatoarele decenii, in care, cu ajutorul unui Parlament unicameral si pe cat posibil cat mai portocaliu si mai controlat, sa arate cum se “carmuieste” o tara. In nemernicia mea de simplu cetatean roman, fara apartenenta politica – nici macar ca simpatizant, intuiesc un scenariu destul de negru care ne-ar putea astepta daca “portocala mecanica” castiga alegerile din 2009. Dupa cinci ani de mandat, in care poporul roman nu a avut parte decat de scandaluri interne si de priviri piezise in afara hotarelor, daca vor mai urma inca cinci ani de mandat acestia se vor transforma pana la urma in doisprezece dupa cum personal cred ca “judeca” actualul president. Cu un legislativ unicameral, posibil majoritar “invelit” in portocaliu (cu alte cuvinte controlabil aproape in totalitate, asa cum a incercat sa faca si cu guvernul Tariceanu, apoi cum chiar a reusit cu guvernul Boc), incalcand permanent Constitutia, “cel mai iubit” o sa gaseasca in mod sigur resursele necesare pentru a face un referendum avand ca tinta modificarea legii supreme, anume a punctului 1 din articolul 83 care o sa aiba cifra 5 modificata in 7. De ce sa fie mai prejos in mandate un Basescu comparativ cu un Iliescu? Primul este un “jucator” si macar pentru asta trebuie lasat sa isi faca mendrele jucand un intreg popor pe degete. Nu doresc sa vad implinit acest scenariu insa pana la verdictul final din 22 noiembrie sau 6 decembrie continui sa ma tem si pentru a sta cu constiinta impacata ca nu am subscris la o noua “portocaliada” de aceasta data chiar am sa merg la vot. Am sa mai merg la vot si pentru ca am inceput sa urasc culoarea portocalie. Ca locuitor al sectorului 2 am si motiv pentru aceasta. Cu toate ca era un iubitor al culorii trandafirilor rosii pana mai de curand, primarul acestui sector a renuntat la aceasta culoare care l-a ridicat de la nivelul la care si-a inceput “cariera politica” (daca asta este), si a inceput sa linga cu abnegatie peste ce inainte scuipa, adica peste tot ceea ce este portocaliu. Link-ul urmator spune totul despre “meritele” domnului primar, insa nu ma lasa in pace intrebarea: “Daca tot ce este scris in ceea ce deschide acest link este adevarat, atunci cand dracu’ a avut timp sa se mai ocupe si de problemele primariei si ale sectorului?” (http://www.ps2.ro/Pagini/DespreNoi/Primaria/Conducere/Primar.htm)

Cred ca si raposata asasinata Elena Ceausescu (“Ce or sa zica colegii mei, intelectualii?”) ar fi fost invidioasa pe un asa palmares si ar fi fost chiar mirata de rapiditatea cu care poti sa intri in posesia lui. Ce fericire ar fi in Romania daca toti locuitorii acestei tari s-ar transforma peste noapte in politicieni, mai mari sau mai mici ! Nu s-ar mai plange nimeni de nimic. Unii se pot intreba de ce am facut “saritura” de la presedinte la primar. Pai de aia ! Ca sa arat ca cine se aseamana, se aduna. Asta ar fi un motiv. Al doilea motiv ar fi ca de cand a inceput aceasta smecherie banoasa, pentru unii, cu “reabilitarea termica” a cladirilor (blocurilor) in sectorul 2, toate cele terminate au capatat culoarea finala, incredibil dar adevarat, portocalie, ca sa stie tot omu’ din sector cam ce preferinte politice are edilul sef. Mergeti pe Sos. Mihai Bravu si Stefan cel Mare (nu numai) si vedeti cum se transforma sectorul 2 in sectorul portocaliu. In rest totul merge bine in tara dupa cum am mai spus: “Toata lumea-i fericita si cu lacrimi pe obraz”, lume din care nu face exceptie nici macar prezidentul caruia i se mai prelinge din cand in cand cate un margaritar pe obraz. Om sensibil, domnule ! Mai ales la greutatile prin care trec supusii !

LEGILE SUNT FACUTE PENTRU A FI INCALCATE...

O strada proaspat modernizata (asfaltata aproape ca in palma - adica are ceva mici denivalari pe ici, pe colo -, linii de tramvai noi, stalpi electrici si felinare care lumineaza "a giorno" noi, cabluri aeriene noi, locuri de parcare noi, insa in minus cu circa 30 de unitati fata de acum un an cand au inceput lucrarile pentru ca asa a considerat P.M.B. ca face un bine locuitorilor din zona, merita si semne de circulatie tot noi. Acum, pentru ca le avem, trebuie sa le si respectam. Asadar, oprirea fiind interzisa in zona parcarii, iar parcarea fiind aproape in 99,99 % din cazuri ocupata in totalitate, nu numai de locatarii din zona, ci si de alte sute de autovehicule, prin rotatie, atunci cand ne apropiem si zarim, prin absurd, un loc liber trebuie sa dam imediat buzna si sa oprim rotile atunci cand acestea incearca sa urce bordura. Cum s-ar zice, parcare dintr-o bucata ! Dar ce te faci cu cei care nu pot sa execute aceasta miscare dibace ? Cand or sa constate ca masina nu intra bine si ca o "sterge" pe cea din stanga sau din dreapta vor trebui sa opreasca. Odata ce au oprit este clar ca au incalcat legea. Ce te faci cand ajungi in zona, cauti un loc de parcare si tocmai vezi ca o masina vrea sa paraseasca locul special amenajat? Logic, opresti rotile masinii si astepti iesirea celeilalte pentru a parca tu. Gresit ! Si in cazul asta ai incalcat legea. Ca sa nu o incalci trebuie sa gandesti anticipat si in ideea ca trebuie sa parchezi sa incepi cu ceva timp inainte sa mergi cu o viteza "sincronizata" in asa fel incat atunci cand cel care potential ar urma sa paraseasca parcarea unde ar urma sa iti "odihnesti" tu masina sa nu te determine sa opresti si sa astepti, ci sa faci tot o parcare "din prima" asa cum am zis mai sus. Altfel, conform celor doua semne, care dupa mintea unora se completeaza unul pe celalalt, sau unul este aditional celuilalt, nu iti ramane decat sa te invarti in zona precum un avion deasupra aeroportului pana primeste liber sa aterizeze. In aceasta zona, pe aceasta strada, modernizata, trebuie sa ai ochii in patru atunci cand esti la volan, pentru ca este un areal mult iubit de "hingherii" de masini angajati de domnul primar al sectorului 2 si tot atat de iubit este si de "organele" de la brigada rutiera care isi opresc si chiar stationeaza masinile din dotare, pentru a putea sa-ti "imortalizeze" greselile in trafic, incalcand ei insisi cele mai elementare reguli ale circulatiei rutiere. Aceasta pentru ca nu sunt suficiente camerele "big brother" din intersectia ce se afla la cativa zeci de metri sau mai putin de zona despre care am facut vorbire.

BANCURI IV

Merau pe tren un ardelean si un oltean... si incepe ardeleanu sa manance niste slana cu rosii si cu branza.
Si la oltean i se face foame, si zice in gandu lui:
- "Ma, daca intru in vorba cu asta, poate imi da si mie". Se hotaraste si deschide vorba.
- Pe mine ma cheama Ionescu.
La care baciu se uita la el si zice:
- Apoi daca te cheama, du-te...


Badea Gheorghe merge cu gloaba la targ.
- Cum trage calul asta la caruta, bade?
- D'apoi, nu prea trage.
- Da' la plug, trage?
- Nu prea.
- O fi bun de calareala.
- N-as crede.
- Pai, atunci de ce l-ai adus sa-l vinzi?
- Nu l-am adus sa-l vand.
- Da' ce pacatele mele vrei sa faci cu el?
- Vreau sa-l fac de rusine...


Se duce mos Gheorghe la dentist si-ntreaba:
- Taica, solutie de dizolvat dintii, aveti?
- Tataie, lumea vine aici sa-si puna dintii, nu sa-i strice, raspunde doctorul.
- Da' de ce-ti trebuie solutia?
- Uite taica, mi-am inghitit placa si de-o saptamana, de cate ori ma duc la WC si apoi dau sa ma sterg, ma musca de degete..!


Bula tocmai iese din sediul militiei judetene si epuizat, se sprijina de un pom.
Un trecator se apropie de el, intreband:
- Nu va suparati, nu stiti unde se bate la masina ?
- Nu stiu, pe mine m-au batut manual ...


La scoala invatatoarea il intreaba pe Bula.
- Ia zi Bula tu stii cine a introdus acupunctura in tara noastra?
- Da, Vlad Tepes.


Bula isi surprinde parintii in pat. Tatal sau incearca sa-i explice:
- "Stii fiule eu o umflam pe mama ta pentru ca atunci cand mergem la plaja sa nu se inece"
- Nu-i nimic tata ca si asa in fiecare joi vine vecinul si o desumfla la loc.


Un fotbalist la preot:
- Parinte, in RAI se joaca fotbal ?
- Trebuie sa ma documentez, vino maine !
Maine:
-Parinte, ei ?
-Am o veste buna si una rea:
Cea buna:
-Da, se joaca fotbal .
Cea rea:
-Joi ai meci ...


Un oltean si un moldovean stau de vorba.
- La voi mortii se ingroapa cu popa?
- Nu, la noi popa ramane afara.


Intrebare la Radio Erevan:
Pot incepe orele de educatie sexuala cu fiica mea de 12 ani?
Raspuns:
Da! Veti invata lucruri noi si interesante!


La Radio Erevan se-ntreaba:
- Se poate face dragoste cu fereastra deschisa?
- In principiu da, dar ar fi de preferat cu o femeie!


Intrebare la Radio Erevan:
-Toate ciupercile sunt comestibile?
-Da, dar unele o singura data.

CANTA UN MATELOT LA PRORA...

... “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!”

Romani, trebuie sa incepeti sa va pocaiti! Nu mai intarziati nicio clipa! Se apropie vremuri tulburi cand cei ce nu se vor pocai urmeaza a fi prigoniti ! Nu mai este mult pana la aniversarea a douazeci de ani de la “victoria” “Revolutiei” din decembrie 1989 si, totodata, a douazeci de ani de cand participantii la aceasta, martiri, eroi, urmasi, luptatori suporta, drept multumire, umilintele si batjocura celor pe care, cu voia sau fara de voia lor, i-au adus la putere in aceasta tara. Totodata, se implinesc in curand doua decenii de cand nu a mai vazut lumina tiparului niciun volum dedicat “Epocii de Aur” sau “carmaciului” de la Scornicesti si “corabiei” sale. Odata cu aceasta aniversare, sunt semne, ca se vor relua aceste aparitii si vor continua cu un prim volum aniversar, denumit “Epoca Scorpionului”, urmat, imediat, de cateva lucrari de referinta asupra biografiei “carmaciului” din Basarabi completate cu date despre “corabia amiral”, aflata in proprietatea personala a acestuia, cu acte cat se poate de “in regula”, de aproape cinci ani. Din informatiile primite de la edituri mentionez ca autorii, care pe nedrept au stat in umbra doua decenii, sunt aceeasi, iar stilul abordat nu are decat foarte mici deosebiri fata de aparitiile din secolul trecut. Ne apropiem, cu fiecare zi ce trece, de o “dictatura democratica” printre ale carei principii de baza se regasesc: nerespectarea – ca regula si la modul ordinar, a legii fundamentale, inechitatea sociala, ipocrizia politica, marlania si curvismul social-politic, hotia, coruptia si multe, prea multe, altele din aceasta categorie. Cui nu-I place Romania, nu are decat sa plece ! Invitatia a fost delicat facuta chiar de catre “carmaciul” din Basarabi. Voalat, ar trebui sa intelegem, ca cine nu il place este liber sa plece in lumea larga. Personal aveam propunerea pentru batranul “lup de mare” sa se urce la bordul navei “Biruinta”, candva nava amiral a flotei romane, in cazul in care mai exista si sa se duca unde a dus mutu’ iapa si surdu’ capra, pentru ca am ajuns numai cand ii aud numele sau vocea, ori ii vad “chipul” de neconfundat, sa imi apara cosuri pe cur. Dar de ce ar tine cont de sfatul unuia ca mine ? Celor care nu il plac, si nici sa plece nu vor, le mai ramane alternativa sa astepte pana cand in “marinimia” sa, “carmaciul” se va milostivi si ii va arunca peste bord, la rechini, pentru a le curma chinurile. De avut, are cu ce ! La tema asta s-a pregatit din timp ca un scolar sarguincios. In plus nici “scolirea” sub fostul carmaci nu este de dat inlaturi. Am ajuns, in nemernicia mea de spalator de punte, sa am aceste premonitii dupa ce am auzit stirile care faceau vorbire despre “mazilirea” ministrului de interne si al administratiei, care in acelasi timp era si vice prim-ministru al vrednicului guvern al tarii. Dimitrie Bolintineanu cand a scris “Viitor de aur ţara noastră are/Şi prevăd prin secoli a ei înălţare.” cred ca a avut limba “pocita” sau a scris intr-un ceas rau. De ce oare a prevazut el “secoli” si nu decenii ? Cu “deceniile” parca te impaci mai usor si parca ai si o sansa sa mai apuci si tu un an doi de liniste. Oare trebuie sa mai asteptam sute de ani pana se se aleaga praful de toti nenorocitii si leprele care doresc sa conduca Romania in spiritul bataii de joc si al interesului personal sau de partid? Daca da, atunci astept cu rabdare sa fiu aruncat peste bord de catre “carmaciul” din Basarabi odata cu castigarea celui de al doilea mandat de presedinte. M-am gandit si la alt fel de mandat, insa se vede clar ca nu sunt sanse, cel putin pentru “carmaci”. Poate numai de la secund in jos… Am ajuns sa am totusi si o “sadica satisfactie” cand ma gandesc la sfarsitul fostului carmaci in contrast cu cat de multa iubire i-a aratat poporul si cata a arat el poporului. Asa se intampla cand iubesti pe cine nu trebuie si nu merita ! Dar in politica romaneasca unde se incalca cele mai multe reguli, regula referitoare la dragostea cu sila ce mai conteaza ? Daca nu e dragoste… macar viol sa fie !

RUFELE MURDARE SE SPALA IN FAMILIE/WASH DIRTY LINEN IN THE FAMILY

"NORMALITATI" ROMANESTI (II)

DESPRE “ORGAN” SI “SIGURANTA SI INCREDERE”

Ai un autoturism. Nu pomenesc marca pentru ca aici nu fac publicitate mascata si nici gratuita.. Cu el iti faci drumul de acasa la locul de munca si inapoi, in el iti urci familia la sfarsit de saptamana si evadezi din oras catre locuri mai linistite si tot pe el te bazezi ca sa pleci in concedii. In consecinta esti nedezlipit de masina si nu ai putea sa te descurci usor fara ea. Asadar, conduci mereu cu atentie, iti pui centura de siguranta, nu folosesti telefonul mobil in timp ce esti la volan decat cu dispozitiv special, nu depasesti viteza legala, nu opresti in locuri nepermise, nu iti sicanezi partenerii de trafic, nu conduci agresiv etc, etc, etc. Mai pe scurt faci parte din categoria soferilor “model” si cauti prin tot ceea ce faci sa nu pierzi niciun punct din cele cincisprezece. Vine insa ziua cand esti oprit de un “organ” de la “rutiera” care iti indica sa tragi pe dreapta cu toate ca in acel loc exista un indicator mare cat roata de la masina ca oprirea este interzisa. Dar ce conteaza? Daca “organul” acolo a cabulipsit sa opresca si sa-si stationeze “siguranta si increderea” ca un exemplu bun de urmat, tu de ce sa nu o faci ? Ori suntem toti mai presus de lege, ori niciunul ? Este tot o “normalitate” si asta. Urmeaza deplasarea “organului” catre masina ta si cererea acestuia de a-i prezenta actele la control. Daca il intrebi pentru ce motiv, nu-ti va raspunde deoarece nu stie nici el si aceasta pentru ca motivul de abia de acum inainte urmeaza a fi descoperit. Daca esti mai tinerel si ai o masina mai “populara” modul de adresare este tot “popular”, dar daca ai ceva mai bine cotat pe piata, de culoare neagra si eventual cu scaune imbracate in piele esti ‘apreciat” altfel. La prima varianta adresantul mai scapa si cate un “per tu”, cateva “ba”-uri, “ma”-uri si ce a mai invatat el in cei sapte ani de acasa, opt de generala si poate patru de liceu la seral. Ce a invatat la scoala de pregatire a “organelor” nu stiu, insa nu trebuie sa ai prea mari asteptari. Prima intrebare se refera la consumul de alcool, de parca vreun subiect “interogat” ar raspunde cu “da”. In cazul asta este de apreciat perseverenta. Apar intrebarile de “tatonare”: “Unde munciti, cu ce va ocupati?”. In nemarginita-i “subtilitate” vrea sa afle cu CINE discuta pentru a sti CUM discuta, pe de o parte, iar pe de alta parte, la cat si la ce se poate astepta de la “client”. Aceasta este tehnica “organului”, tehnica nascuta tot din normalitatea romaneasca. Mai departe totul depinde de tine si numai de tine ca sa va despartiti “multumiti” amandoi si sa ramaneti cu impresii frumoase unul despre celalalt, eventual chiar sa legati si o puternica prietenie.

(S-ar putea sa aiba si urmare)

CUM FACI SA AI UN SALARIU CAT MAI MARE

Raspunsul este foarte simplu ! Ori faceti “dreptul” dupa care faceti pe dracu-n patru sa intri in randul magistratilor, ori in fiecare luna, pana iesi la pensie – in cazul in care apuci sa traiesti in conditiile date pana la varsta respectiva, talharesti (imaginar) cate un magistrat chiar in ziua de leafa. O sa spui ca isi primeste banii “in card”. Ei si ? Contra unui comision gasesti si tu persoana potrivita sa te ajute sa ii poti scoate. Apoi exista si sansa de a gasi si alti bani asupra lui (sa zicem, ca sa nu fim rai, dintr-o prima) Este necesar sa respecti si regula de a lasa pe card atatia bani cat ar fi echivalentul salariului pe care il capeti tu lunar, asta pentru ca si magistratul (imaginar) jefuit este si el om si trebuie sa traiasca pentru a imparti dreptatea in societate. Ai, ca o a doua regula, obligatia de a-l instrui cum sa-si imparta banii lasati de tine in card, in asa fel incat sa se achite de birurile impuse de stat, sa-si plateasca utilitatile cu care s-a obisnuit si si-a facut viata cat mai roz, sa ii mai ramana si de mancare si eventual de o bere, la halba, in zilele mai calduroase – pentru barbati, iar pentru femei de un coniac si-o vodka mica inainte de a se urca la volan. Am citit pe undeva ca metoda are succes la femeia din bransa., iar daca mai este si artagoasa de felul ei cu asta o impacati repede. Pentru aceste fapte, chiar si imaginare, nu trebuie sa ai remuscari. Ai avantajul ca traiesti in Romania, o tara “normala”, europeana, democrata si ai si tu, ca si multi, multi altii sa fii mai presus de lege. Adica de ce pentru unii legea sa fie muma, iar pentru altii ciuma?

SE APROPIE ALEGERILE

Mai avem putin si intram in linie dreapta dupa ce am efectuat aproape cinci ani numai curbe periculoase. Cineva, undeva, sus de tot, si-a adus aminte brusc, abia acum, ca este ceva in neregula cu Statul. Roman, nu statul degeaba. Totodata, este ceva in neregula si cu cheltuielile exagerate pe care acesta le face pe banii contribuabililor. Asa ca, sub pretextul economiilor care ar urma sa se faca, acest cineva, de undeva de sus, de la inaltimea unui stalp (al societatii) a inceput sa isi faca publice dorintele pe care le vrea implinite cat se poate de repede. Cu alte cuvinte, fara nicio abatere de la normalitatea romaneasca, nu doreste lucruri mari, ci numai o reducere a numarului parlamentarilor prin transformarea sistemului bicameral intr-unul unicameral (cum am avut pana in 1989 Marea Adunare Nationala), unde totul sa fie “o apa si un pamant”. In nemarginita-i grija fata de banutul public acest cineva s-a gandit ca trebuie organizat rapid si un referendum, in aceeasi zi cu alegerile prezidentiale, referendum unde “prostii sau prostimea” sa mearga si sa voteze, daca se poate chiar cu o nemarginita “manie proletara”, in favoarea ideii si dorintei domniei sale, cunoscuta fiind “dragostea” acestora fata de parlamentari. Punct ochit, punct lovit in cazul asta, deoarece cei ce vor vota pentru reducerea numarului de parlamentari prin unificare vor asigura si voturile pentru ca actualul sa fie reales. Pentru a respecta normalitatea vin, in nemarginita mea prostie, cu propunerea ca alegerile prezidentiale sa se desfiinteze si actualul sa fie ales “pe viata”. Am mai avut si nu vad de ce nu am mai avea un “vietas”! Normal ar trebui sa se poata fara prea multe discutii. In plus s-ar face importante economii ! “Cadoul” ar fi mult mai important decat “decimarea” membrilor parlamentului, care, la o adica, fiind mai putini in caz de reusita a planului prezidentiabilului, vor beneficia de aceleasi fonduri, poate chiar mai mari, insa impartite la mai putini. Normalitatea spune ca abia de atunci o sa merite sa ajungi parlamentar. Fiind o tara cu “traditie” sunt sigur ca actualul o sa fie mai mult decat fericit. Ce va urma dupa urmeaza sa vedem. Pana atunci, in normalitatea noastra, continuam sa fim toti fericiti si cu lacrimi pe obraz. Oricum, evitati excesul de sare, zahar si grasimi care dauneaza grav sanatatii !

BANCURI III

Doi ardeleni, Ion si Vasile.  Ion catre Vasile:
- Ma Vasalie, stai ca-ti manca cainele slana.
Vasile: Apoi manca pe muma-sa ca brisca-i la mine.

Doi ardeleni intr-un bar. - Cum sa fac sa ma las de fumat?
- Eu incerc de doua luni.
- Cu pastile ai incercat?
- Da, dar nu pot sa le aprind!

Cica doi betivi se intoarceau de la bar. Dupa cativa de metri unul zice: "-Ba am uitat sa ma pis!"
La care celalalt ii zice:
"Nu-i nimic ba, te invat eu!"

Trei betivi pe calea ferata, Unu' zice: - Ba ce de scari are blocul asta.
Al doilea:
- Ba da ce rece este balustrada.
Al treilea:
- Da ba si auzi vine si liftul.

Intr-un bar, la o ora inaintata, un tip marcat de numarul de pahare scoate un ragait gospodaresc. O doamna de langa el ii replica jignita:
- Nu ti-e rusine sa ragai asa inaintea unei doamne?
- Ma scuzati, n-am stiut ca era randul dumneavoastra!

Un betiv in trolebuz tot spunea: - Mi-e indiferent - Mi-e indiferent - Mi-e indiferent
O doamna mai curioasa il intreaba:
- Ce ti-e domne indiferent?
- Mi-e indiferent pe ce crac curge.

Bula se duce la posta sa trimita o scrisoare in strainatate. - Par avion ? il intreaba functionara.
Bula o priveste cu atentie, si apoi raspunde decis:
- Nu ! nu pareti.

In sat soseste o invatatoare noua si tanara. In intampinarea ei este trimis un tanar aratos.
Acesta ii pune frumos bagajele in caruta, si se aseaza in fata, langa domnisoara.
La marginea satului vad ei o vaca care se imperechea cu un taur. Venita de la oras, invatatoarea este profund marcata, si-l intreaba pe tanar:
- De unde stie taurul, ca... stii tu... deci, cand este momentul potrivit?
- Dupa mirosul vacii...
Merg ei mai departe si vad un cal si o iapa facand acelasi lucru.
- Si calul de unde stie...? intreaba din nou curioasa femeia.
- Tot dupa miros, la fel si cainii, si oile.
Ajung ei la noul domiciliu al invatatoarei, descarca bagajele si baiatul isi ia ramas bun:
- Toate cele bune!
- Multumesc pentru ajutor, spune tanara. Sa mai treci pe la mine cand ti se desfunda nasul...

- Domnule doctor, ce sa fac ca sanii mei sa stea din nou asa cum stateau in tinerete?
- Stati in patru labe.

Tatal catre fiu: - lonele, in curand barza iti va aduce un fratior!
- Dar, tata! De ce trebuie sa o faci cu  o barza cand mamica este o femeie atat de frumoasa?

“NORMALITATI” ROMANESTI (I)

DESPRE CONDITIA PIETONULUI (I)
Treci strada de ani de zile prin loc nepermis, iar cand se intampla sa treci pe “zebra” si la culoarea verde a semaforului esti lovit din plin de un bolid din categoria celor “bengoase”, care te spulbera. Bineinteles ca vina iti apartine tot tie, altfel ar fi incalcata “normalitatea” romaneasca si chiar daca nu este asa se vor gasi multi care sa demonstreze, si chiar o vor face, ca vina apartine victimei. Din fericire pentru tine dupa o asemenea lovitura nu mai faci parte dintre cei vii, iar normalitatile lumesti iti sunt deja departe. Ramane sa traga “ponoasele’ familia si sa plateasca si daune celui caruia i-ai distrus masina in urma loviturii.

DESPRE PROPRIETATE
Ai ajuns la varsta senectutii, ai in jur de optzeci de ani si locuiesti in mediul rural. Eventual locuiesti si intr-o zona “binecuvantata”, virgina a patriei unde nu ajung nici ziarele de dimineata si nici cele de seara, sau poate ajung, dar cu o intarziere de o saptamana ori mai mult cand deja pentru altii devin maculatura, iar de descoperirea energiei electrice nu s-a auzit decat prin basme. Ai si fericirea sa fii posesorul unui amarat de teren de cateva pogoane pe care il muncesti de cand te stii a fi in stare. Ceea ce nu ai apucat sa afli, pana sa vina politia comunala si sa-ti puna catusele, este ca terenul tau a fost mult ravnit si de alta persoana care intre timp l-a si castigat in “instanta”. Asa ca tu cand ti-ai luat uneltele si te-ai dus la prasit sau la cules pe terenul ce stiai ca e al tau ai fost urmarit si pentru ca ai vrut “sa furi” de pe terenul altuia acum ai catuse la maini, iar maine urmeaza sa fii judecat si condamnat in regim de urgenta. Urmeaza sa ispasesti cativa ani de detentie, poate ultimii din viata ta, pentru ca alta cale nu exista. Nu are cine sa te apere pentru ca pentru tine “au murit aparatorii”. S-ar putea sa mai ai totusi o sansa odata cu inceperea campaniei electorale de toamna. Celui ce se vrea a fi totul si in toate o sa i se faca mila de cei ca tine si pentru ca da bine la popor are si pentru tine ganduri de gratiere. Si toate astea pentru ca starea de “normalitate” mioritica sa nu devieze de la curs.

DESPRE CONDITIA PIETONULUI (II)
Revin la primul episod, dar acum nu mai treci strada ci chiar mergi pe ea. Din fericire mergi pe trotuar asa cum merge majoritatea oamenilor, chiar daca trebuie sa faci slalom printre autovehicolele stationate sau parcate pe “dreptul tau”. Mai adauga si faptul ca tii de mana un nepotel sau o nepotica si ori esti la plimbare sau in drumul spre un parc, ori il duci la gradinita sau la scoala. Din pacate scenariul nu iti este favorabil nici de data aceasta pentru ca fara sa iti dai seama atat tu cat si insotitorul sunteti loviti mortal de unul dintre miile de autovehicole pe doua roti, motocicleta sau scuter – nu mai apuci sa iti dai seama niciodata ce te-a zdrobit -, care circula pe trotuare (din cauza aglomeratiei in trafic) dupa aceleasi “nereguli” ca si pe sosele. Daca pe carosabil, in caz de accident, aceste autovehicole sunt victime sigure, pe trotuare isi iau “revansa’ si transforma pietoni ca tine sau insotitorul in victime, Nu este mai putin adevarat ca poti avea “sansa” de a fi terciut si de vreo masina de top a vreunei odrasle de potentat al zilei, a vreunei vedete mai mult sau mai putin cunoscute sau pur si simplu a vreunui imbecil de bani gata. Concluzia este invariabil aceeasi. Ai fost de vina. Motivele pentru care ai fost… nu te mai intereseaza pentru ca nu mai existi decat in evidenta IML. Este ceva anormal in cele de mai sus? Te inseli ! Totul face parte din “normalitatea” noastra de zi cu zi.

DESPRE LOCUL DE JOACA AL COPIILOR
Esti parinte si ai unul sau mai multi copii. Daca sunt mai multi este mai bine pentru ca se mai supravegheaza unul pe celalalt dar sansele tot mici raman. Ii trimiti la joaca pe langa casa sau prin parcul din apropiere, undeva nu prea departe de domiciliu. Cand vine ora la care copiii trebuie sa fie acasa tu inca ii mai astepti, iar dupa cateva ore de asteptare in zadar pleci sa ii cauti. Te gandesti ca poate s-au mai “intins” la joaca cu ceilalti si ca nu e nicio problema pana la urma. In cautarile tale nu mai gasesti pe nimeni la joaca nici pe langa casa si nici in parcul din apropiere. Deja iti faci griji pentru ei. Apare intr-un tarziu unul dintre ei care motiveaza ca a intarziat pentru ca si-a cautat fratele sau sora care nu mai este de gasit. Iti spune ca ceilalti copii au vazut cand a plecat intr-o directie oarecare insotit de un “nene” sau o “tanti”. Oricum nu conteaza cine ii era insotitor. Alarmat mergi si anunti “organele” despre disparitia copilului. Acestea se mobilizeaza, cand se mobilizeaza, si raman mobilizate. Cauta ele, cauti si tu, cauta si prietenii, cauta si rudele, cauta oricine stie pe cine sa caute. “Organele” nu gasesc – si asa au o lista plina cu astfel de cazuri -, tu nu gasesti, rudele si prietenii, deasemenea, iar orele, zilele, lunile trec. Gandurile si viata iti sunt ravasite si totusi ai inca speranta ca cel pierdut o sa apara. Te gandesti ce s-a intamplat cu el sau daca se mai intampla ceva cu el. Poate a fost luat ca sa fie mutilat si folosit la cersit pe cine stie ce meleaguri, poate a fost rapit in vederea unui eventual transplant de organe (este la moda in zilele noastre), poate cineva l-a ademenit si rapid in vederea vinderii acestuia in afara tarii, poate, poate, poate… Trebuie totusi sa va resemnati si sa va impacati cu gandul, daca aveti puterea de a face asta, ca si ceea ce vi s-a intamplat face parte si este una dintre “normalitatile” tarii in care traiti.

DESPRE PARCARI
Ai hotarat ca trebuie sa iti cumperi, in sfarsit un autoturism. Permisul il ai de mai multa vreme in buzunar si vrei sa incepi sa te “bucuri” de el in limita celor 15 puncte pe care ti le-au acordat prin lege alesii neamului. De abia dupa ce ti-ai cumparat “bijuteria” ti-ai dat seama ca nu ai un loc al tau unde sa o parchezi cand ajungi sau te intorci de la munca. Incepi sa iti faci deja nervi cand vezi ca altii au masinile parcate sau ca exact masina din fata ta a ocupat si ultimul loc regulamentar de parcare. Mai dai o “tura” prin imprejurimi in speranta ca pana te intorci o sa se elibereze vreun loc. Pe unde mergi vezi numai semne de “oprirea interzisa” parca din ce in ce mai dese si iti vin in minte versurile unui cantec al Mariei Tanase care spun ceva de genul : “Fii-al dracu’ de primar/C-ai pus pe ulita pari/Seara cand ma-ntorc spre casa/Parc-ar fi oameni prin ceata”. Parca esti mai linistit incepand de vineri pentru ca, cel putin dupa amiaza, parcarile sunt mai goale si poti sa-ti aduci si tu noua masina mai aproape de casa si ca o rasplata o poti admira de la fereastra apartamentului impreuna cu sotia. Deja de duminica incepi sa te gandesti la saptamana urmatoare insa nu la problemele de serviciu ci la cele cu parcarea. Uite asa ai intrat, daca nu erai pana acum, in “normalitatea” romaneasca, cand prin cumpararea unui autoturism ti-ai facut “un bine” cu propria ta mana. In alt moment o sa vedem si ce poate sa pateasca un autoturism proprietate personala intr-o parcare, tot ca pe o “normalitate”

DESPRE TRATAMENTUL HOTILOR
Este noapte si te afli in casa cu intreaga familie. La TV nu prea mai ai ce vedea, copiii au adormit de multa vreme, sotia s-a retras si ea in dormitor. Mai verifici odata daca totul este in ordine cu gazele si apa, daca ai incuiat usa, stingi televizorul si te bagi in pat pentru orele de somn care ti-au mai ramas pana dimineata. In timp ce incerci sa adormi auzi in holul de la intrare cateva zgomote dar le pui pe seama acelor oameni de bun simt care mai circula pe scara blocului la ora asta. In loc ca zgomotele sa inceteze se aude si o bufnitura. Deja te dai jos din pat si te indrepti spre holul de la intrare unde dai nas in nas cu un personaj care sigur nu face parte din familia ta si nici dintre rude. Dat fiind momentul de surpriza si faptul ca esti mai vanjos reusesti sa il imobilizezi si sa il dezarmezi de brisca pe care o are in mana. Intre timp ii mai tragi si o bataie buna, sora cu moartea, iar dupa ce il vezi la pamanat il legi cu mainile la spate, cu ajutorul unei cravate lasate la cuier. Bineinteles ca din cauza galagiei s-au trezit si sotia si copiii. Pe holul blocului inca este liniste cu toate ca zgomotul a fost destul de puternic. Inveti acum ca la noi in situatii de felul acesta “nu se iese” si ca esti pe cont propriu. Ai telefonat la 112 si dupa ce ai reusit sa convingi operatorul de autenticitatea evenimentului urmeaza sa astepti vizita “organelor”. In asteptarea acestora mai arunci cate o privire asupra intrusului care zace imobilizat pe podea. Aduce la culoarea pielii cu Otello in ziua in care a primit de la Iago dovada ca mult iubita sa sotie, Desdemona, il insala. Apare in sfarsit si “organul abilitat” si constata ca intrusul, in urma corectiei aplicate de tine, nu mai este in stare buna si trebuie chemat un medic. Primesti o alta “lovitura” cand acesta confirma ca “Otello” al tau este in coma de pe urma loviturilor primite si ca nu mai era cazul sa mai fie legat. Abia acum urmeaza surpriza pregatita de “normalitate”. Daca “Otello” moare ai toate sansele sa fi acuzat de omor din culpa ori din imprudenta (mai putin probabil) in functie de ce hotarasc alte “organe”. Daca scapa doar cu spitalizarea, ai, deasemenea, toate sansele ca “Otello”, atunci cand isi intra in forma si cu ajutorul unui avocat “bun” sa te dea in judecata si sa si castige. Asa ca, in concluzie, daca vrei sa fi un om pregatit pentru orice situatie, trebuie sa ai in casa, pregatit pentru orice moment, un stergar cusut cu motive populare, o tava (daca se poate de argint), o paine coapta la test (mereu proaspata), o solnita de sare, un vinisor din cel mai bun si un pahar curat. Toate aceste lucruri se pun in holul de la intrare pentru eventualele vizite ale unora ca “Otello”, iar cand acestea au loc primirea pe proprietate trebuie facuta cu fast, eventual, presidential, abia dupa care urmeaza invitatia catre “Otello”, adresata de intreaga familie, cu aplomb, de a lua tot ce vrea din casa, cat si faptul ca este binevenit oricand la aceasta adresa. Numai asa poti sa contribui activ la starea de “normalitate” nationala. Pe langa aceasta se pot economisi timpul si banii cheltuiti pentru deplasarea “organelor” si medicului, iar acestia la randul lor iti vor fi recunoscatori pentru ca i-ai lasat sa isi vada de problemele lor, mult mai importante.

(va urma)

NO COMMENT !

Proprietarii acestor autovehicule nu fac parte din categoria "smecheri" de Bucuresti, ci dintr-o categorie din pacate cu  mult mai numeroasa care poarta numele de "nesimtiti" de Bucuresti !

 

(Va urma, cu siguranta)

BANCURI II

Un tip agata o femeie extrem de grasa si o duce acasa; ajung ei in pat si tipul se suie pe ea… Dupa cateva momente o intreaba:
-Auzi draga, ai ceva impotriva sa sting lampa asta din tavan?
-Nu, de ce, esti pudic?
-A, nu, dar ma cam arde la buci!…

Eu si sotia mea suntem împotriva folosirii bataii pentru
educarea copilului.
- Si noi la fel. Pe-al nostru nu-l batem decât atunci când
suntem în legitima aparare.

Comandantul ostilor vine la Stefan cel Mare si-i comunica ca turcii sunt pe aproape.
- Sunt multi, comandante ?
- Vreo zece mii, Maria Ta.
- Porunceste ostilor sa îmbrace camasile rosii si, la lupta !
- Bine, dar de ce camasi rosii, îl întreaba comandantul.
- Pentru ca, atunci când se ranesc si le curge sângele, ei sa nu vada, si sa lupte mai departe cu daruire !
Ostile sunt îmbracate în camasi rosii si are loc o apriga batalie.
Dupa câtva timp, comandantul vine din nou la Stefan sa-l anunte ca la hotarele tarii au ajuns tatarii.
- Sunt multi, comandante ?
- Sunt vreo suta de mii, Maria Ta !
- Atunci comandante, porunceste ostilor sa îmbrace pantalonii maro.

Un tip stãtea la bar supãrat nevoie mare si sufla bere dupã bere, nu vorbea cu nimeni si pufnea a supãrare din când în când. Barmanul îl întreabã:
- Ce s-a întâmplat, bãtrâne? Care-i necazul?
- Lasã-mã dom'le în amaru' meu!
- Vreo nenorocire în familie?
- Nu, nu, nu asa ceva. Uite sefule, tocmai am trecut pe lângã banca de spermã de vizavi si ce vad: pentru fiecare donatie se plãtesc 40 de dolari. Iti dai seama?
- Si, care-i problema?
- Dom'le, când mã gândesc ce avere mi s-a scurs printre degete...

Dintr-un turn de paza al unui fort din vestul salbatic, santinela striga:

- Domnule capitan, vin indienii!!!
- Prieteni sau dusmani? intreaba capitanul.
- Cred ca-s prieteni, ca vin impreuna!


D-le Bush, aveti dovezi ca Irakul are arme de distrugere in masa?
- Sigur, am pastrat chitantele!


Un tip mergea la volanul unei masini si face pana chiar in fata unui spital de nebuni. Se apuca omul sa schimbe roata, dar dupa ce scoate roata cu probleme si o pune pe cea de rezerva, da cu piciorul peste toate cele 4 suruburi, care ii cad intr-un canal.Un nebun agatat de gardul spitalului chicotea uitandu-se la omul care incerca cu disperare sa scoata suruburile din canal si nu reusea. Dupa 15 minute, nebunul il intreaba:
- Hombre, poti ajunge cu masina pana la primul service cu rotile prinse in cate 3 suruburi fiecare?
- Da, cum sa nu, ar fi suficiente.
- Pai atunci de ce nu scoti cate unul de la fiecare dintre celelalte 3 roti si pune-le la roata asta.
- Bai, da' destept esti! Cum de te tin astia inchis inspitalul de nebuni?
- Pai, ba, eu sunt nebun, nu tampit!


Un tip in stare de ebrietate, isi duce prietenii de pahar in apartamentul lui, sa-i culce. Langa pat se afla un gong.- Ce-i cu gongul ala? intreaba prietenii, clatinandu-se.
- Nu-i gong, e un ceas vorbitor.
- Serioooos? Un ceas vorbitor?
- Ca sa va conving, priviti. spune tipul si apucand gongul trase o lovitura puternica in el.Curand, o voce de cealalta parte a peretelui, striga:
- E 3 dimineata, boule!


Daca Adam si Eva ar fi fost chinezi, am fi inca in paradis deoarece ei ar fi ignorat marul si ar fi mancat sarpele.


Intr-o farmacie intra un tanar, plin de el, care arata farmacistei mana dreapta ridicata in sus, cu degetele rasfirate.
- Cinci, spune el.
- Cinci ce? zise farmacista.
- Cinci Viagra, ca in seara asta vine o rusoaica la mine si vreau sa fiu in forma.
Ziua cealalta apare tanarul in usa, ceva mai mohorat, si ridica ambele maini in sus.
La care farmacista:
- Zece Viagra ??!!!!
La care tanarul:
- Nu, o crema de maini, ca nu a venit rusoaica !!!!!


- Mai am vreo sansa d-le doctor?
- Nu,o sa mori.
- Si chiar nu mai e nici o sansa!?
- Ar mai fi o sansa sa te duci la Techirghiol sa faci bai cu namol.
- Si o sa scap?
- Nu, dar o sa te obisnuiesti cu pamantul!

ECOLOGICA

INTREBARI PENTRU ‘’MINISTRUL INVATAMANTULUI DE STAT ‘’

Doamna Ecaterina Andronescu doresc sa va pun cateva intrebari la care sunt convins ca nu am sa primesc raspuns niciodata. Totusi le pun :
1.- Cati dintre cei care v-au impins sa faceti acest pas in directia distrugerii USH au actiuni la alte universitati care, din nefericire, nu functioneaza pe profit si cam ce sume pierd acestia anual din acest motiv ?
2.- Cat de mare, pe o scara de la 1 la 10, a fost satisfactia dumneavoastra participand la o emisiune televizata care purta titlul ‘Scoala de tampiti ‘, unde, printre altele, ati avut o prestatie jalnica.
3.- Cum puteti sa iesiti la rampa cu asemenea probleme cand personal stiti ca ati incalcat legile asa dupa cum afirma, nu o singura data, chiar presa. Dumneavoastra nu aveti voie nicio clipa sa intrati in rolul ‘lupului moralist’ pentru ca dati dovada de lipsa de moralitate, ceea ce – accept ideea si situatia, cu toate ca nu ma impac cu ea, nu ar fi o noutate in lumea politica romanesca.
4.- Cum ati putut accepta ca raspuns, la o intrebare pusa de Adrian Paunescu in emisiunea televizata ‘Scoala de tampiti’, referitoare la reexaminarea zecilor de mii de absolventi ai USH in cadrul unei alte universitati ‘acreditate’ (alese probabil dupa criterii stiute numai de dumneavoastra si acolitii dumneavoastra, iar pe cat posibil examenele sa fie cat mai draconice incat sa pice cat mai multi studenti pentru ca dumneavoastra sa aveti un castig total si sa puteti afirma sus si tare ca USH este intr-adevar o universitate de doi bani), cu toate ca cel care a pus intrebarea a specificat si faptul ca USH este acreditata si o eventuala reexaminare ar putea sa aiba loc in cadrul acesteia daca tot se tine asa de mult la acest lucru, citez raspunsul din memorie : ‘Si atunci cati or sa mai pice ?’ De fapt, in ipocrizia si starea de minciuna generala in care va scaldati, ce este mai important ? Grija fata de pregatirea studentilor si implicit de viitorul intelectualitatii acestei tari, grija fata de cati studenti or sa mai cada in caz ca reexaminarea se va tine tot in cadrul USH, grija ca in cazul in care TOTI studentii trec de aceste reexaminari va scoate la iveala adevarata fata a acestei inscenari si faptul ca ati irosit timpul degeaba ? Grija ca nu va veti putea achita ‘politele’ mai vechi fata de alti colegi universitari ? Ce interese si promisiuni meschine au inceput sa va macine dintr-o data in anul 2009 cunoscut fiind faptul ca USH exista de mult mai multi ani pe scena invatamantului romanesc ?
5.- De ce tot invinovatiti studentii USH ca la inceput de an universitar nu s-au interesat daca facultatile sunt sau nu acreditate ? As tinde sa cred ca nu ganditi cand faceti asemenea afirmatii. Toti se intereseaza la sursa prima data, iar daca la sursa se confirma acreditarea atunci se merge pe buna credinta. Nu toti viitorii studenti au in casa calculatoare prin care sa acceseze portalul MECI pentru a verifica cum stau lucrurile in realitate. Pe langa toate acestea USH are un ziar si un post de televiziune prin care isi face publicitate si specifica starea fiecarei facultati despre care face vorbire. Statul are si el o parghie prin CNA, iar daca televiziunea respectiva este gasita ca facand publicitate mincinoasa se pot lua masurile legale.
6.- De ce nu vreti sa spuneti ca in fond tot scandalul cu privire la USH pleaca de la veniturile si profitul acesteia ? Buna parte din emisiunea de care am scris mai sus s-a consumat cu acest subiect unde fiecare ‘analist’ si-a dat cu parerea atat cat a putut sa il duca mintea la acea ora, facand totul pentru a scoate in evidenta ca profiturile sunt cam ‘nesimtite’ pentru o universitate. Nu cumva problema consta in faptul ca impozitele platite de USH statului sunt prea mici in comparatie cu ‘nevoile’ in bani ale acestuia ? Nu cumva se urmareste ca prin aceste ‘reexaminari’ si ‘relicentieri’, propuse cu atata patima, la o alta universitate – in mod sigur a statului, se pregateste un mai mic sau mai mare ‘transfer’ de bani pe cai asa-zis legale ? Daca banii ar ramane la bugetul universitatii alese nu ar fi nicio problema, dar frica imi este ca respectiva universitate ‘aleasa’ o sa fie doar destinatarul cu care trebuie sa ramana in memorie populatia, iar banii, prin diverse ‘inginerii’ vor avea o cu totul alta destinatie.
7.- De ce va place atat dumneavoastra cat si politicienilor (de la stanga la dreapta) sa considerati acest popor, (care plateste biruri pentru a va intretine in jilturile pe care le ocupati si din care nu v-ati mai da jos niciodata), ca fiind un neam de prosti, idioti si cretini ? Oare nu tot aici sunteti nascuti ? Aveti oare impresia ca toate actiunile de manipulare, toate minciunile pe care le rostiti in diverse locatii si cu diverse ocazii sunt crezute ? Nu va dati seama ca acest popor, blajin de felul lui, va inghite fierea pe care cautati sa o bagati cu forta pe gatul lui pana in momentul cand nu o sa mai fie loc ? Va puneti intrebarea cat timp sunteti la putere cu ce sunteti mai buni decat a fost statul comunist si Ceausescu ? Va dati seama ca repetati aceleasi greseli in ‘politicile’ experimentale pe care le aplicati asupra poporului ca si cum acesta ar fi cobaiul vostru din laborator ? Din pacate printre voi, ‘politicienii’ sunt putini care sa nu sufere de cecitate congenitala pentru ca aveti in urma un trecut nu prea frumos, iar asta este una dintre nenorocirile romanilor.
8.- Aveti curajul sa recunoasteti ca totul este ‘o facatura’ comandata si sponsorizata de altii si de alte interese, oricare, in afara de grija fata de studenti si invatamantul universitar ? Nu cred ca il aveti, iar pe langa cecitatea congenitala dumneavoastra se pare ca suferiti si de afectiuni ale coloanei vertebrale !
9.- Puteti sa comentati, in special pentru cei din ’’scolile de tampiti’’ frazele urmatoare, care va si apartin: "Vreau să mă adresez celor care au absolvit Universitatea Spiru Haret. Vreau să le transmit că diplomele lor sunt valide. Printr-un act normativ se va reglemanta situaţia fiecărui individ în parte" ? Domnia voastra, personal, aveti puterea de a hotari aceasta validitate ? Prin ce fel de act normativ se va hotari situatia fiecarui individ in parte ? La ce va mai duce mintea diabolica cand ganditi, daca ganditi, la un astfel de act normativ ? Sa intelegem oare ca fiecare individ in parte urmeaza sa fie „marcat”, precum vitele, pe respectivele diplome, in functie de forma de invatamant urmata ? Nu sunt ele, oare, echivalente din start din moment ce toti studentii, indiferent de forma de invatamant, dau acelasi examen ? Pentru absolventii USH. vor urma ani de teroare, injosire, marginalizare, discriminare pana cand MECI sau domnia voastra personal isi vor da acordul asupra fiecarui individ in parte ? Cat timp urmeaza sa dureze acest circ ? Pana cand universitatile de stat isi vor recunoaste falimentul ?
10.- După cum cunoaşteţi, potrivit art.32 (4) din Constituţia României, „Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii”. Art. 7(1) din Legea învăţământului prevede că „ Învăţământul de stat este gratuit” , însă aceeaşi lege stabileşte, la art. 15(3), că „ Privatizarea instituţiilor şi a unităţilor de învăţământ (de stat) este interzisă”. Cum comentati, prin prisma ministrului, randurile de mai sus ?
11.- Va spune ceva termenul de “autonomie universitara” ? Cum de in ARACIS nu se regaseste niciun reprezentant al USH, iar paritatea reprezentantilor stat/privat este mai mult decat batatoare la ochi in favoarea statului ?
12.- Realizati cat rau a facut aceasta “demascare” a ilegalitatii functionarii USH (nedovedita nici in drept si nici in fapt) ? Sunteti constienta de faptul ca universitatile de stat se afla intr-o culpa cu mult mai mare decat cea inventata pentru USH ?
13.- Ne puteti da amanunte in plus referitoare la acuzatiile care va sunt aduse precum ca ati coordonat si “vizat” plagiatul ? Toate datele referitoare la problema respectiva au fost oferite opiniei publice de catre presa la momentul respectiv si fac referire la lucrarea de doctorat a Cristinei Nechifor – al carei conducator de doctorat erati in anul 2003, care in final a fost acuzata de catre un chimist olandez, Gerard Antonie van Ewijk, de furt intelectual ? La data respectiva domnia voastra erati tot in functie de ministru al aceluias minister, iar lucrurile au ramas nelamurite pentru opinia publica pana in prezent. De ce oare ? Ma intreb, numai, daca un alt candidat la doctorat, avand un alt conducator de doctorat (oameni normali, nu facand parte din noua nomenklatura a Romaniei) ar fi procedat la fel ca domnia voastra care ar fi fost finalul ? Dumneavoastra banuiti ?
14.- Pentru ca totusi faceti (inca) parte din conducerea acestei tari prin functia pe care o detineti, conducere “iubita” precum sarea in ochi, as vrea sa va intreb, stiind faptul ca inclinatiile dumneavoastra politice se desfasoara pe “stanga” – nu pentru ca ar avea vreo importanta, deoarece in Romania atat “stanga” cat si “dreapta” sunt omogene de mai multa vreme, mai ales cand isi beau si “aldamasul” impreuna -, cat timp o sa mai continuati sa va bateti joc de tara aceasta si de oamenii ei ?
Cand o sa reusiti sa va faceti timp pentru a raspunde punctual acestor intrebari, ultima fiind notata cu cel mai mare punctaj, atunci o sa capatati valoare in ochii mei si, probabil, in ai multora altii. Pana atunci nu sunteti decat racile ale trecutului, “zoombie” care imprastie un miros fetid oriunde isi fac aparitia, adevarati si cat se poate de reali paraziti ai societatii romanesti. Daca ar exista o astfel de scala numerica a valorilor, cat si daca matematic ar fi posibil, nu ati avea nici macar valoarea lui “zero”, ci, poate, cu indulgenta, a unei infime parti din el.
Va dedic dumneavoastra si intregii clase conducatoare a Romaniei din zilele noastre o fabula a lui Grigore Alexandrescu. Daca nu a fost inca scoasa din manuale aveti timp sa o faceti cat mai sunteti ministru al invatamantului. Sa nu va dea prin cap sa puneti SRI pe urmele autorului pentru ca acesta a decedat de ceva vreme. Asadar, pentru a avea un sens pentru domniile voastre aceasta fabula ar trebui sa inlocuiti personajul Samurache cu ceea ce se numeste in acceptia dumneavoastra “poporul roman”, iar personajul Samson cu ceea ce se numeste si este “clasa conducatoare” sau “noua nomenklatura” din care cu mandrie faceti parte. Lectura placuta !

Câinele şi căţelul
de Grigore Alexandrescu

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,

Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,

Care cred despre sine că preţuiesc ceva!

De se trag din neam mare,

Asta e o-ntâmplare:

Şi eu poate sunt nobil,

dar s-o arăt nu-mi place.

Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate

Este egalitate.

Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,

Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.

Cât pentru mine unul, fieştecine ştie

C-o am de bucurie

Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,

Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."

Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare

Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.

Căţelul Samurache, ce şedea la o parte

Ca simplu privitor,

Auzind vorba lor,

Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,

S-apropie îndată

Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:

"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,

Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."-

"Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,

Noi, fraţii tăi, potaie!

O să-ţi dăm o bătaie

Care s-o pomeneşti.

Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,

Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"

- "Dar ziceaţi..." -

"Şi ce-ţi pasă?

Te-ntreb eu ce ziceam?

Adevărat vorbeam,

Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,

Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."

Aceasta între noi adesea o vedem,

Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

PENTRU CE ESTE NECESAR SA IL VADA ?

UTOPIE: Ar fi culmea sa ajungem ziua in care sa vrem sa dam spaga si sa nu mai avem cui o da !

Continuand discutiile pe marginea universitatilor particulare (si mult mai putin asupra celor de stat) o parte a “presei” romanesti, in special cea din aria vizualului, o tot invita pe doamna (tovarasa) profesor doctor inginer (nu o sa ne mire daca dupa atatea “lupte” se va transforma in academician doctor inginer – ca o rasplata venita din partea celor care stiu sa-i aprecieze eforturile). Deoarece ministresei ii place sa fie vazuta si admirata de cat mai multa lume, inclusiv de “colegii ei, intelectualii”, accepta orice invitatie, oricand si la orice ora. Asa o tine cam de o luna, alternand intre deplasari prin tara si pe la posturi de televiziune. Pentru ca neuronii pe care ii mai are viabili sunt intr-o continua “zbuciumare”, asa cum ii sta bine unei persoane “tinere si nelinistite”, scoate din haurile intelectului domniei sale fel de fel de idei, ipoteze, propuneri si intrebari. O ultima intrebare, la care se preface ca inca mai cauta raspunsul, cu toate ca il stie de multa vreme, este si aceea adresata studentilor la formele de invatamant de la distanta si celor de la frecventa redusa, prin care vrea domnia sa stie de cate ori isi vede studentul profesorul la o astfel de forma de invatamant. Raspunsul este ca studentul isi poate vedea profesorul ori de cate ori doreste. Este suficient doar sa se deplaseze la sediul unitatii de invatamant respective si sa particip la cursurile celor de la zi – lucru ce nu este interzis. Tinand cont ca studentul are o bibliografie dupa care se ghideaza in procesul sau de invatare (data de profesorul titular de curs), bibliografie pe care trebuie sa o parcurga in intregime, care ar trebui sa fie motivul pentru care intalnirea intre cei doi sa aiba loc ? Asa cum am scris, daca studentul vrea sa il intalneasca pe profesor poate merge oricand la cursuri – indiferent de forma de invatamant la care este inscris. Daca doamna ministresa se gandeste la altfel de intalnire intre cele doua parti, profesor-student, adica la un “contact” fara legatura cu procesul de invatamant, atunci mesajul transmis nu este de bun augur pentru student. De aici poate incepe aventura cu implicarea “nationalei” noastre “spagi”. Dupa parerea mea este mai corect ca profesorul si studentul sa aiba cat mai putine contacte din al doilea gen. Cum toti studentii, indiferent de forma de invatamant, dau in sesiune acelasi examen, cu aceleasi bareme, fara diferente intre unii si altii, consider ca in felul acesta au sanse egale in fata testelor-grila afisate de calculator. Domnita ministresa si cei care ii canta in struna stiu prea bine de ce ar trebui sa aiba “contacte” mai dese studentii si profesorii, insa uita ca nu mai traim in urma cu una sau doua sute de ani cand discipolul trebuia sa fie numai “ochi si urechi” cand vorbea invatatorul lui si sa “ii fure” pe cat posibil toate cunstiintele. Fara a vrea sa fac proces de intentie nimanui, dar sunt convins ca sunt si profesori “nefericiti” din cauza acestei interactiuni tot mai slabe cu studentii. Studenti nefericiti, din aceasta cauza, nu am vazut. Atunci, doamna ministresa, pentru ce este necesar sa il vada studentul pe profesor ?

Este posibil, la nivel inalt sau foarte inalt, sa se doreasca, pentru o perioada cat mai lunga, ca invatamantul romanesc sa nu cunoasca modernizarea, ci sa ramana la un nivel sub media cerintelor europene, iar daca s-ar putea o intoarcere in timp, la momentul “Domnul Vucea” al lui Delavrancea, totul ar parea minunat. Toate actiunile acestei doamne ministru cat si a celor din ministerul condus de domnia sa nu sunt decat incercari disperate in a arata populatiei si partidului (care e in toate) ca isi merita locul pe care au fost pusi. Nu isi dau seama ca sunt jalnici? Nu vor sa vada ca in ultimii douazeci de ani, in mare cam aceleasi persoane, au dat peste cap invatamantul romanesc folosind drept “cobai” generatii intregi de copii. Cate tari, asa cum place unora sa spuna, “civilizate”, nu barbare ca a noastra, isi schimba legile invatamantului – si nu numai, aproape la fiecare an odata ? Dupa cum evolueaza “politicile” in tara noastra nu trebuie sa ne asteptam la nimic pozitiv in urmatorii “n” ani. Tara moare, iar baba (conducerea tarii) se piaptana cu lautari !

SA NE ADUCEM AMINTE DE...

PETRE ŢUŢEA


“- Ce mai faceti, domnu’ Tutea?” / “- Ma simt asemeni unui vultur trist, care înaltat la zenit urineaza asupra veacului douazeci cu un dispret crestin.”

“Eu n-am tins sa devin filozof. Am vrut sa devin “legiuitor” – ceea ce e cu totul altceva -, adica sa ma mut în altii. Legiuitorul este unul care îsi lichideaza autoinstatisfactiile revarsîndu-se, formal sau juridic, în altii. Asta am vrut eu. Eu m-am vazut întotdeauna legiuitor, desi n-am avut ocazia sa fiu. Am fost sfatuitor la diferiti tîmpiti ministri. Si alunecam peste ei ca apa peste rata… Uite, ca sa ajungi legiuitor într-un stat nu-i suficient sa fii un mare gînditor juridic, adica gînditor al formelor ordinii în societatea umana, ci trebuie sa ai si o spurcaciune de partid. De unul singur poti sa scrii tratate întregi… scrii carti, dar nu faci cetate.”

“Generatia se naste asa: apare un cap – sau poate mai multe deodata, care sînt ancorate în acelasi ideal. Si daca idealul este stralucit reprezentat, devine forma modelatoare pentru cei care-l urmeaza. Trebuie acceptata ideea de oameni-model. În vreme ce apostolii se topesc în absolut, modelele se topesc în generatii. Cei ce devin modele sînt creatori de epoca si de curente si astfel hotarîtori pentru cetate.”

Petre Tutea – Presentation







Petre Ţuţea vorbind despre democraţie




Petre Tutea - despre Vlad Tepes




Prostia românească ucide clasa intelectuală




Petre Ţuţea vorbind despre regimul postdecembrist




Petre Tutea Christian Verticality




Petre Ţuţea vorbind despre asasinarea lui Ceauşescu

PROSTIA POATE DAUNA GRAV SANATATII !

„Bre, multi prosti am vazut eu in viata mea, dar ca voi n-am mai vazut...”
Ion Creanga – „Prostia omeneasca”

Conform unui nou proiect, conceput de Consiliul Municipal Bucuresti, in viitorul apropiat o sa avem „dezlegare” de la Primarie pentru a putea calca pe iarba verde a parcurilor, dar nu mai mult de cinci persoane odata. Tot din acest proiect reiese si faptul ca alergatul sau alte activitati sportive (dar cele nesportive ?) care implica mai mult de cinci persoane sunt strict interzise, amenzile variind intre 350 si 1000 lei. Potrivit unuia dintre directorii (adjunct) la Directia pentru Protectia Mediului din cadrul PMB s-a considerat ca un numar mai mare de cinci persoane ar distruge zona verde. Care zona verde? Raspunsul il da tot acelasi director (adjunct): „zona verde pe care tocmai publicul ar dori sa se odihneasca...” Din cate persoane trebuie sa fie format publicul nu ne mai spune. Probabil ca tot din cinci. Concluzia ar fi ca daca pe o suprafata de teren, sa zicem de 1000 mp, insamantata cu gazon (iarba verde) se joaca cinci copilasi timp de doua ore, sau se joaca cinci copii mai mari timp de doua sau trei ore, „publicul” care doreste sa se odihneasca stand pe iarba trebuie sa astepte pana la terminarea jocului si eliberarea spatiului. Imi imaginez ce batalii se vor duce in parcurile si gradinile publice din Bucuresti pentru mult ravnitul loc de joaca sau de odihna printre firele de iarba verde. Se vor naste discutii in familii in momentul in care mamica si taticul vor sa mearga in parc impreuna cu copilul sau cu copiii. De aici vor apare discriminarile pentru ca cei mari au ultimul cuvant, copiii urmand sa ramana acasa cu bunicii pentru simplul motiv ca odata ajunsi in parc vor devenii „concurenti” la ocuparea unuia dintre cele cinci locuri pe iarba. Aceasta fiind solutia in cazul in care parintii se inteleg. Daca insa apar contradictii repetate periodic intre parinti pe tema data, atunci incep sa se faca si primii pasi spre destramarea caminului. In parcuri si gradini vor lua nastere popularele „cozi” ale caror finalitate se va materializa prin dreptul de a sta sau juca pe iarba. Vor apare speculantii care se vor trezii cu noaptea in cap si vor ocupa locuri la coada, locuri pe care le vor ceda contra unor sume. Este clar ca acestia nu isi vor declara veniturile suplimentare fiscului si de aici se va naste evaziunea fiscala. Nu se va duce lipsa nici a actelor de violenta si a injuriilor, aceste manifestari putand oricand sa degenereze in cate un mic „razboi” in unul sau mai multe zone ale parcului. Politia (cea comunitara) nu va face in mod sigur fata unor astfel de manifestari ale publicului si va apela la politia (cea necomunitara) care si ea fiind depasita de situatie va apela la jandarmi si alte forme mai evoluate ale organelor de represiune care nu vor intarzia sa apara, bine echipate, cu cagulele trase pe fata, cu scuturi si cu bulanele pe pozitia „lovituri rapide si eficace”, ce nu vor ezita sa intre in actiune „batucind”, asa cum le sta in fire si fara discernamant, de la copilul din landou si pana la batranelul cu baston, conform dictonului „ordinul se executa, nu se discuta!” In general cam tot ce nu poate riposta sau refugia si ascunde va fi „batucit”, iar cei mai putin norocosi vor ajunge la sectiile de politie unde vor sta tot la o coada, dar de aceasta data nu pentru a se odihni pe iarba verde, ci pentru a primi cateva amenzi usturatoare date pe bazele unor legi cunoscute sau necunoscute. Alt fenomen previzibil, aducator de „surprize” parintilor ghinionisti, va fi si cel in care pe acesta iarba verde o sa fie prins „al saselea” jucator. Politia (comunitara) va avea sarcina de a „scoate” de la aceasta fiinta „josnica” tot ce poate si prin toate mijloacele „specifice” pentru ca in final sa poata completa procesul-verbal de constatare a contraventiei. De la „capturare”, in caz de necolaborare, se vor aplica metodele populare „standard” de „lupta” incepand cu urecherea, amenintarile, palmuirea, suturile in partea dosnica si interogarea micului cetatean, cu lampa in fata, asupra numelui si prenumelui, cu ce se ocupa mama si tata, precum si a starii sociale a acestora (asta pentru ca „organul” sa nu faca vreo gafa, cat si pentru a avea timpul necesar sa isi abandoneze „victima” fara sa ii cauzeze prea mari „stricaciuni” psihice si fizice, in cazul in care parintii sunt clasificati ca cetateni de rangul 1 sau 1+... Mai mult de atat nu se ridica la ranguri cei din parcurile din Bucuresti. De la rangul 1++ in sus ori au vila cu parc personal, ori stau in alte parcuri de pe alte meleaguri unde numarul persoanelor cu „dezlegare” la iarba este nelimitat ). Daca da gres, „organul”, ambitios si „impartial”, va cauta o alta victima pana cand aceasta va corespunde criteriilor si careia ii va putea face, fara teama ca isi va pierde painea, proces-verbal de contraventie din care acesta sa plateasca cu „alocatia” personala timp de patru sau cinci ani si astfel sa ii vina mintea la cap, iar atunci cand va fi devenit om matur sa nu isi mai doreasca sa stea pe iarba verde. Si tot asa as putea continua cu relatarea acestor intamplari neintamplate. Am ajuns insa la concluzia ca trebuie sa existe si un sfarsit, asa ca am incalecat sau nu pe-o sa si v-am spus povestea mea. Asa am vrut eu ! Am incalecat pe o capsuna si v-am spus o mare si gogonata miciuna ! Pana la proba contrarie !

DORINTA

Ploaia care va veni

MERGETI DIRECT LA SURSA !

"Scandalul diplomelor in presa" este link-ul ce trebuie accesat pe pagina oficiala a USH (www.spiruharet.ro) pentru a urmari explicatiile, mult mai credibile decat cele furnizate de presa romaneasca de notorietate si cu pretentii de credibilitate, in problema scandalului pornit in scopul denigrarii USH cat si a studentilor si absolventilor acesteia. Reiese clar, din acel clip spre care v-am indrumat, cine poarta girul si raspunderea pentru toata aceasta mascarada la nivel national. O sa descoperit acest link usor. El se afla in pagina HOME, undeva in centrul zonei scrise cu culoarea rosie. Daca o sa aveti rabdarea sa consultati (analizati) si celelalte link-uri o sa descoperiti ca USH a fost si este in legalitate si ca totul acest circ a fost regizat cu mult inainte si tinut la naftalina, iar universitatile de stat se afla intr-o mai mare ilegalitate comparativ cu USH. Numai ca asa zisa presa romaneasca a rascolit si scris "adanc" despre aceasta problema si a exploatat subiectul la maxim, in asa fel incat atunci cand acesta se va fi stins, groapa plina cu toate dejectiile (vezi comentarii la tema facute de toti neavenitii in rol de partizani ai statului) sa fie greu de astupat, numai astfel putand, inca multa vreme, sa-si imprastie mirosurile fetide pentru a nu lipsi societatea si de o astfel de "bucurie" pe langa multele pe care le suporta si duce in carca cu stoicism.

PARERI PERSONALE

Impricinatii

Dupa toata mascarada, dupa toate aruncarile cu pisica moarta dintr-o curte in alta, au iesit la vedere multe ’’rufe inca murdare’’ si pe sfoara M.E.C.I. si A.R.A.C.I.S., cat si pe sfoara U.S.H. Pentru ca reprezentantii statului sunt mai zgarciti si au dat mai putini bani pe detergenti (ca in vreme de criza) s-au facut de ras avand rufele cu mult mai patate decat cele ale particularilor. Lupta intre rivali nu a fost si nu este nici in continuare fair play. Ce reiese clar, pana acum, din toata aceasta brambureala universitara (termenul nu are legatura cu Abramburica) este faptul ca lupta a fost pornita pentru castigarea unui asa-zis ’’spatiu vital’’ pentru viitorul apropiat cand numarul studentilor se va imputina considerabil. Motive sunt destule pentru aceasta, primul fiind chiar acela ca odata cu trecerea a douazeci de ani de cand s-au legalizat avorturile natalitatea a fost in permanenta scadere ceea ce ne spune ca implicit a scazut numarul copiilor nascuti. Pe langa legalizarea avorturilor o alta cauza a scaderii natalitatii a fost si nivelul de trai al populatiei – care prin grija si dragostea celor ce s-au perindat pe la putere in toti acesti ani a scazut, deasemenea, semnificativ, aceasta avand ca urmare un numar foarte mare de copii care abandoneaza scoala. Concluzia este ca odata cu scaderea masiva a numarului de copii, peste care se aduna cei care abandoneaza scoala cat si cei care se opresc din procesul de invatamant odata ce termina (daca) zece sau douasprezece clase – urmand sa devina mai tarziu ospatarii si tinichigii natiunii care la randul lor vor candida la ’’prezidentiale’’ si unul mai norocos si care eventual a mai cazut si prin vreo latrina o sa castige, o sa ne conduca spre viitor in zbor inspre o ’’epoca de sampanie’’ sau o ’’epoca de tabla galvanizata’’ asa putand apare si o noua lupta de clasa, printre altele -, de unde sa mai scoata universitatile de stat banii necesari pentru plata atator cadre didactice cu inalta pregatire si inalte pretentii de salarizare ? Cu cata ingrijorare anunta doamna Cati Andronescu zilele trecute, faptul ca U.S.H. nu a oprit inscrierile pentru anul scolar urmator cu toate ca scandalul si denigrarea institutiei sunt inca in plina desfasurare ! Cu cata convingere denumeste aceasta doamna ministru diplomele eliberate de U.S.H. ca ar fi FALSE si uita, in acelasi timp, intentionat, ca au pe ele tiparit ’’girul’’ M.E.C.I. Trebuie insa ca tuturor muritorilor din Romania, intru denigrarea U.S.H. sa le intre bine in cap acest cuvant. Doamna ministru nu vrea, si pace, sa lase justitia sa-si exprime pozitia si sa astepte ca aceasta sa se pronunte definitiv asupra falsitatii sau nefalsitatii acestor diplome. Ura si patima cu care aceasta doamna, asezata in fruntea a ce a ramas din invatamantul romanesc, scuipa si varsa foc si para pe delicata-i gurita de profesor universitar, o pot aduce la asemanarea, foarte usor, cu o precupeata pusa pe scandal, careia putin ii mai lipseste sa isi ridice poalele in cap, ca un ultim gest prin care spera ca va capata dreptatea. Este atat de convinsa ca detine adevarul absolut incat acest lucru o impiedica sa gandeasca mai departe. Supararea si nervozitatea ii pleaca de la faptul ca A.R.A.C.I.S., care ’’controleaza’’ documentele si actele U.S.H. – institutie care nu are niciun reprezentant in aceasta asociatie in care treisprezece persoane sunt reprezentantii invatamantului de stat si numai doua ale celui particular, una dintre ele reprezentand U.R.A. (nu cea de clasa), gaseste ‘’’nereguli’’ prea mici, totusi, pentru a putea fi prezentate cu succes in instanta. O satisfactie pana la urma ar trebui sa aiba aceasta doamna prin faptul ca a reusit sa terorizeze, streseze, timoreze, jigneasca – cu ajutorul unei parti a opiniei publice pe post de ’’bagatoare in seama’’, un numar de zeci sau sute de mii de persoane care nici in fapt si nici in drept nu i-au gresit cu nimic. Singura lor greseala a fost, probabil, ca nu au ales o forma de invatamant universitar ’’platit’’ la stat – ceea ce constitutional este interzis. Stie aceasta scandalagioaica-ministru ca si autonomia universitara este garantata de Constitutie ? Deci, prima doamna a invatamantului romanesc – aflat deja in coma, nici usturoi nu a mancat, nici gura nu-i pute ! Sa ceara justitiei, tot cu atata vehementa si patima, sa se pronunte asupra incalcarii legii fundamentale in privinta invatamantului de stat si apoi asupra celui particular, iar asupra celui particular nu numai asupra unei singure universitati, ci a tuturor celor care functioneaza pe teritoriul national. Dupa aceasta mult stimata si iubita poate sa isi dea demisia, sa lase locul cuiva mai capabil si cu mai multe abilitati in ce priveste invatamantul si care sa asculte glasul justitiei fara a mai face antrenamente cu biata pisica moarta aruncand-o cand la stanga si cand la dreapta numai de dragul de a face irespirabil aerul din jur.

Presa

Ca de obicei, o buna parte a presei, si din cea scrisa si din audio-vizual – din pacate cea mai mare parte a ei, a profitat si a fost partinitoare aratandu-si cu toata puterea ’’curvismul social’’ de care este capabila ca formatoare de opinie. Putine publicatii si posturi de televiziune au fost neutre in relatarea acestui conflict, dar din pacate cu o floare nu se face primavara. La o ’’moguloteleviziune’’ care dealtfel a mediatizat cel mai mult si mult mai mult decat era necesar acest subiect (dar asa se intampla cand nu ai ce face si mai ales cand nu ai oameni pregatiti pentru ce vrei sa faci), am vazut un moderator care era mai al dracului decat partile in conflict participante la emisiune. Si-a uitat rolul si a devenit incet, incet un fel de inchizitor care punea si raspundea singur la intrebari pentru a dirija cumva cursul discutiilor spre o directie bine stiuta si bine trasata. Astia sunt ’’oamenii’’ care sunt scosi din ’’naftalina’’ cand sunt sau se apropie evenimente importante pentru tara. Cauta sa directioneze pe cei care ii asculta pe un fagas dinainte stabilit. Isi fac ’’datoria’’ dupa care o perioada ’’se dau la fund’’ (nu in sensul propriu), pentru ca au buzunarele pline si lestul ii trage in jos. Dupa ce-i mai uita lumea si pe ei si ’’invataturile’’ lor scot capul la lumina, precum ghioceii primavara si incep sa faca pe ’’lupii moralisti’’ acuzandu-si proprii discipoli (vezi cititori, ascultatori, telespectatori) ca au facut ce au invatat de la ei. Mai mare scarba ! Nu degeaba se striga prin ultimul deceniu al secolului XX ’’Cu televizorul, ati mintit poporul !’’ De pe atunci s-a inceput cu manipularea si cu minciuna, cu mesajele subliminale trimise pe calea undelor herziene, acestea fiind o noutate pentru mioriticii romani, pe care multi nu o percep nici acum.

Epilog

Scandalul continua, circul are stagiune tot anul si in fiecare saptamana, pana in noiembrie, inclusiv, ne va prezenta cate o premiera. Cei care suporta mirosul de menajerie pot alege varianta de a-l urmari zilnic pana nu mai pot tine ochii deschisi. Atentie ! Consumul de circ in exces, cu toate ca va face sa treceti cu vederea lucruri si evenimente mai importante din viata dumneavoastra si actioneaza ca un drog, dauneaza grav si asupra sanatatii mentale !