PENTRU CE ESTE NECESAR SA IL VADA ?

UTOPIE: Ar fi culmea sa ajungem ziua in care sa vrem sa dam spaga si sa nu mai avem cui o da !

Continuand discutiile pe marginea universitatilor particulare (si mult mai putin asupra celor de stat) o parte a “presei” romanesti, in special cea din aria vizualului, o tot invita pe doamna (tovarasa) profesor doctor inginer (nu o sa ne mire daca dupa atatea “lupte” se va transforma in academician doctor inginer – ca o rasplata venita din partea celor care stiu sa-i aprecieze eforturile). Deoarece ministresei ii place sa fie vazuta si admirata de cat mai multa lume, inclusiv de “colegii ei, intelectualii”, accepta orice invitatie, oricand si la orice ora. Asa o tine cam de o luna, alternand intre deplasari prin tara si pe la posturi de televiziune. Pentru ca neuronii pe care ii mai are viabili sunt intr-o continua “zbuciumare”, asa cum ii sta bine unei persoane “tinere si nelinistite”, scoate din haurile intelectului domniei sale fel de fel de idei, ipoteze, propuneri si intrebari. O ultima intrebare, la care se preface ca inca mai cauta raspunsul, cu toate ca il stie de multa vreme, este si aceea adresata studentilor la formele de invatamant de la distanta si celor de la frecventa redusa, prin care vrea domnia sa stie de cate ori isi vede studentul profesorul la o astfel de forma de invatamant. Raspunsul este ca studentul isi poate vedea profesorul ori de cate ori doreste. Este suficient doar sa se deplaseze la sediul unitatii de invatamant respective si sa particip la cursurile celor de la zi – lucru ce nu este interzis. Tinand cont ca studentul are o bibliografie dupa care se ghideaza in procesul sau de invatare (data de profesorul titular de curs), bibliografie pe care trebuie sa o parcurga in intregime, care ar trebui sa fie motivul pentru care intalnirea intre cei doi sa aiba loc ? Asa cum am scris, daca studentul vrea sa il intalneasca pe profesor poate merge oricand la cursuri – indiferent de forma de invatamant la care este inscris. Daca doamna ministresa se gandeste la altfel de intalnire intre cele doua parti, profesor-student, adica la un “contact” fara legatura cu procesul de invatamant, atunci mesajul transmis nu este de bun augur pentru student. De aici poate incepe aventura cu implicarea “nationalei” noastre “spagi”. Dupa parerea mea este mai corect ca profesorul si studentul sa aiba cat mai putine contacte din al doilea gen. Cum toti studentii, indiferent de forma de invatamant, dau in sesiune acelasi examen, cu aceleasi bareme, fara diferente intre unii si altii, consider ca in felul acesta au sanse egale in fata testelor-grila afisate de calculator. Domnita ministresa si cei care ii canta in struna stiu prea bine de ce ar trebui sa aiba “contacte” mai dese studentii si profesorii, insa uita ca nu mai traim in urma cu una sau doua sute de ani cand discipolul trebuia sa fie numai “ochi si urechi” cand vorbea invatatorul lui si sa “ii fure” pe cat posibil toate cunstiintele. Fara a vrea sa fac proces de intentie nimanui, dar sunt convins ca sunt si profesori “nefericiti” din cauza acestei interactiuni tot mai slabe cu studentii. Studenti nefericiti, din aceasta cauza, nu am vazut. Atunci, doamna ministresa, pentru ce este necesar sa il vada studentul pe profesor ?

Este posibil, la nivel inalt sau foarte inalt, sa se doreasca, pentru o perioada cat mai lunga, ca invatamantul romanesc sa nu cunoasca modernizarea, ci sa ramana la un nivel sub media cerintelor europene, iar daca s-ar putea o intoarcere in timp, la momentul “Domnul Vucea” al lui Delavrancea, totul ar parea minunat. Toate actiunile acestei doamne ministru cat si a celor din ministerul condus de domnia sa nu sunt decat incercari disperate in a arata populatiei si partidului (care e in toate) ca isi merita locul pe care au fost pusi. Nu isi dau seama ca sunt jalnici? Nu vor sa vada ca in ultimii douazeci de ani, in mare cam aceleasi persoane, au dat peste cap invatamantul romanesc folosind drept “cobai” generatii intregi de copii. Cate tari, asa cum place unora sa spuna, “civilizate”, nu barbare ca a noastra, isi schimba legile invatamantului – si nu numai, aproape la fiecare an odata ? Dupa cum evolueaza “politicile” in tara noastra nu trebuie sa ne asteptam la nimic pozitiv in urmatorii “n” ani. Tara moare, iar baba (conducerea tarii) se piaptana cu lautari !