sâmbătă, 12 septembrie 2009

“NORMALITATI” ROMANESTI (I)

DESPRE CONDITIA PIETONULUI (I)
Treci strada de ani de zile prin loc nepermis, iar cand se intampla sa treci pe “zebra” si la culoarea verde a semaforului esti lovit din plin de un bolid din categoria celor “bengoase”, care te spulbera. Bineinteles ca vina iti apartine tot tie, altfel ar fi incalcata “normalitatea” romaneasca si chiar daca nu este asa se vor gasi multi care sa demonstreze, si chiar o vor face, ca vina apartine victimei. Din fericire pentru tine dupa o asemenea lovitura nu mai faci parte dintre cei vii, iar normalitatile lumesti iti sunt deja departe. Ramane sa traga “ponoasele’ familia si sa plateasca si daune celui caruia i-ai distrus masina in urma loviturii.

DESPRE PROPRIETATE
Ai ajuns la varsta senectutii, ai in jur de optzeci de ani si locuiesti in mediul rural. Eventual locuiesti si intr-o zona “binecuvantata”, virgina a patriei unde nu ajung nici ziarele de dimineata si nici cele de seara, sau poate ajung, dar cu o intarziere de o saptamana ori mai mult cand deja pentru altii devin maculatura, iar de descoperirea energiei electrice nu s-a auzit decat prin basme. Ai si fericirea sa fii posesorul unui amarat de teren de cateva pogoane pe care il muncesti de cand te stii a fi in stare. Ceea ce nu ai apucat sa afli, pana sa vina politia comunala si sa-ti puna catusele, este ca terenul tau a fost mult ravnit si de alta persoana care intre timp l-a si castigat in “instanta”. Asa ca tu cand ti-ai luat uneltele si te-ai dus la prasit sau la cules pe terenul ce stiai ca e al tau ai fost urmarit si pentru ca ai vrut “sa furi” de pe terenul altuia acum ai catuse la maini, iar maine urmeaza sa fii judecat si condamnat in regim de urgenta. Urmeaza sa ispasesti cativa ani de detentie, poate ultimii din viata ta, pentru ca alta cale nu exista. Nu are cine sa te apere pentru ca pentru tine “au murit aparatorii”. S-ar putea sa mai ai totusi o sansa odata cu inceperea campaniei electorale de toamna. Celui ce se vrea a fi totul si in toate o sa i se faca mila de cei ca tine si pentru ca da bine la popor are si pentru tine ganduri de gratiere. Si toate astea pentru ca starea de “normalitate” mioritica sa nu devieze de la curs.

DESPRE CONDITIA PIETONULUI (II)
Revin la primul episod, dar acum nu mai treci strada ci chiar mergi pe ea. Din fericire mergi pe trotuar asa cum merge majoritatea oamenilor, chiar daca trebuie sa faci slalom printre autovehicolele stationate sau parcate pe “dreptul tau”. Mai adauga si faptul ca tii de mana un nepotel sau o nepotica si ori esti la plimbare sau in drumul spre un parc, ori il duci la gradinita sau la scoala. Din pacate scenariul nu iti este favorabil nici de data aceasta pentru ca fara sa iti dai seama atat tu cat si insotitorul sunteti loviti mortal de unul dintre miile de autovehicole pe doua roti, motocicleta sau scuter – nu mai apuci sa iti dai seama niciodata ce te-a zdrobit -, care circula pe trotuare (din cauza aglomeratiei in trafic) dupa aceleasi “nereguli” ca si pe sosele. Daca pe carosabil, in caz de accident, aceste autovehicole sunt victime sigure, pe trotuare isi iau “revansa’ si transforma pietoni ca tine sau insotitorul in victime, Nu este mai putin adevarat ca poti avea “sansa” de a fi terciut si de vreo masina de top a vreunei odrasle de potentat al zilei, a vreunei vedete mai mult sau mai putin cunoscute sau pur si simplu a vreunui imbecil de bani gata. Concluzia este invariabil aceeasi. Ai fost de vina. Motivele pentru care ai fost… nu te mai intereseaza pentru ca nu mai existi decat in evidenta IML. Este ceva anormal in cele de mai sus? Te inseli ! Totul face parte din “normalitatea” noastra de zi cu zi.

DESPRE LOCUL DE JOACA AL COPIILOR
Esti parinte si ai unul sau mai multi copii. Daca sunt mai multi este mai bine pentru ca se mai supravegheaza unul pe celalalt dar sansele tot mici raman. Ii trimiti la joaca pe langa casa sau prin parcul din apropiere, undeva nu prea departe de domiciliu. Cand vine ora la care copiii trebuie sa fie acasa tu inca ii mai astepti, iar dupa cateva ore de asteptare in zadar pleci sa ii cauti. Te gandesti ca poate s-au mai “intins” la joaca cu ceilalti si ca nu e nicio problema pana la urma. In cautarile tale nu mai gasesti pe nimeni la joaca nici pe langa casa si nici in parcul din apropiere. Deja iti faci griji pentru ei. Apare intr-un tarziu unul dintre ei care motiveaza ca a intarziat pentru ca si-a cautat fratele sau sora care nu mai este de gasit. Iti spune ca ceilalti copii au vazut cand a plecat intr-o directie oarecare insotit de un “nene” sau o “tanti”. Oricum nu conteaza cine ii era insotitor. Alarmat mergi si anunti “organele” despre disparitia copilului. Acestea se mobilizeaza, cand se mobilizeaza, si raman mobilizate. Cauta ele, cauti si tu, cauta si prietenii, cauta si rudele, cauta oricine stie pe cine sa caute. “Organele” nu gasesc – si asa au o lista plina cu astfel de cazuri -, tu nu gasesti, rudele si prietenii, deasemenea, iar orele, zilele, lunile trec. Gandurile si viata iti sunt ravasite si totusi ai inca speranta ca cel pierdut o sa apara. Te gandesti ce s-a intamplat cu el sau daca se mai intampla ceva cu el. Poate a fost luat ca sa fie mutilat si folosit la cersit pe cine stie ce meleaguri, poate a fost rapit in vederea unui eventual transplant de organe (este la moda in zilele noastre), poate cineva l-a ademenit si rapid in vederea vinderii acestuia in afara tarii, poate, poate, poate… Trebuie totusi sa va resemnati si sa va impacati cu gandul, daca aveti puterea de a face asta, ca si ceea ce vi s-a intamplat face parte si este una dintre “normalitatile” tarii in care traiti.

DESPRE PARCARI
Ai hotarat ca trebuie sa iti cumperi, in sfarsit un autoturism. Permisul il ai de mai multa vreme in buzunar si vrei sa incepi sa te “bucuri” de el in limita celor 15 puncte pe care ti le-au acordat prin lege alesii neamului. De abia dupa ce ti-ai cumparat “bijuteria” ti-ai dat seama ca nu ai un loc al tau unde sa o parchezi cand ajungi sau te intorci de la munca. Incepi sa iti faci deja nervi cand vezi ca altii au masinile parcate sau ca exact masina din fata ta a ocupat si ultimul loc regulamentar de parcare. Mai dai o “tura” prin imprejurimi in speranta ca pana te intorci o sa se elibereze vreun loc. Pe unde mergi vezi numai semne de “oprirea interzisa” parca din ce in ce mai dese si iti vin in minte versurile unui cantec al Mariei Tanase care spun ceva de genul : “Fii-al dracu’ de primar/C-ai pus pe ulita pari/Seara cand ma-ntorc spre casa/Parc-ar fi oameni prin ceata”. Parca esti mai linistit incepand de vineri pentru ca, cel putin dupa amiaza, parcarile sunt mai goale si poti sa-ti aduci si tu noua masina mai aproape de casa si ca o rasplata o poti admira de la fereastra apartamentului impreuna cu sotia. Deja de duminica incepi sa te gandesti la saptamana urmatoare insa nu la problemele de serviciu ci la cele cu parcarea. Uite asa ai intrat, daca nu erai pana acum, in “normalitatea” romaneasca, cand prin cumpararea unui autoturism ti-ai facut “un bine” cu propria ta mana. In alt moment o sa vedem si ce poate sa pateasca un autoturism proprietate personala intr-o parcare, tot ca pe o “normalitate”

DESPRE TRATAMENTUL HOTILOR
Este noapte si te afli in casa cu intreaga familie. La TV nu prea mai ai ce vedea, copiii au adormit de multa vreme, sotia s-a retras si ea in dormitor. Mai verifici odata daca totul este in ordine cu gazele si apa, daca ai incuiat usa, stingi televizorul si te bagi in pat pentru orele de somn care ti-au mai ramas pana dimineata. In timp ce incerci sa adormi auzi in holul de la intrare cateva zgomote dar le pui pe seama acelor oameni de bun simt care mai circula pe scara blocului la ora asta. In loc ca zgomotele sa inceteze se aude si o bufnitura. Deja te dai jos din pat si te indrepti spre holul de la intrare unde dai nas in nas cu un personaj care sigur nu face parte din familia ta si nici dintre rude. Dat fiind momentul de surpriza si faptul ca esti mai vanjos reusesti sa il imobilizezi si sa il dezarmezi de brisca pe care o are in mana. Intre timp ii mai tragi si o bataie buna, sora cu moartea, iar dupa ce il vezi la pamanat il legi cu mainile la spate, cu ajutorul unei cravate lasate la cuier. Bineinteles ca din cauza galagiei s-au trezit si sotia si copiii. Pe holul blocului inca este liniste cu toate ca zgomotul a fost destul de puternic. Inveti acum ca la noi in situatii de felul acesta “nu se iese” si ca esti pe cont propriu. Ai telefonat la 112 si dupa ce ai reusit sa convingi operatorul de autenticitatea evenimentului urmeaza sa astepti vizita “organelor”. In asteptarea acestora mai arunci cate o privire asupra intrusului care zace imobilizat pe podea. Aduce la culoarea pielii cu Otello in ziua in care a primit de la Iago dovada ca mult iubita sa sotie, Desdemona, il insala. Apare in sfarsit si “organul abilitat” si constata ca intrusul, in urma corectiei aplicate de tine, nu mai este in stare buna si trebuie chemat un medic. Primesti o alta “lovitura” cand acesta confirma ca “Otello” al tau este in coma de pe urma loviturilor primite si ca nu mai era cazul sa mai fie legat. Abia acum urmeaza surpriza pregatita de “normalitate”. Daca “Otello” moare ai toate sansele sa fi acuzat de omor din culpa ori din imprudenta (mai putin probabil) in functie de ce hotarasc alte “organe”. Daca scapa doar cu spitalizarea, ai, deasemenea, toate sansele ca “Otello”, atunci cand isi intra in forma si cu ajutorul unui avocat “bun” sa te dea in judecata si sa si castige. Asa ca, in concluzie, daca vrei sa fi un om pregatit pentru orice situatie, trebuie sa ai in casa, pregatit pentru orice moment, un stergar cusut cu motive populare, o tava (daca se poate de argint), o paine coapta la test (mereu proaspata), o solnita de sare, un vinisor din cel mai bun si un pahar curat. Toate aceste lucruri se pun in holul de la intrare pentru eventualele vizite ale unora ca “Otello”, iar cand acestea au loc primirea pe proprietate trebuie facuta cu fast, eventual, presidential, abia dupa care urmeaza invitatia catre “Otello”, adresata de intreaga familie, cu aplomb, de a lua tot ce vrea din casa, cat si faptul ca este binevenit oricand la aceasta adresa. Numai asa poti sa contribui activ la starea de “normalitate” nationala. Pe langa aceasta se pot economisi timpul si banii cheltuiti pentru deplasarea “organelor” si medicului, iar acestia la randul lor iti vor fi recunoscatori pentru ca i-ai lasat sa isi vada de problemele lor, mult mai importante.

(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu