miercuri, 30 iunie 2010

TOATE-S VECHI SI NOUA TOATE

"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece."
                               (Glossa - Mihai Eminescu)


Bacalaureat 2010, proba scrisa la Limba si literatura română. Subiectul 3: Eseu despre particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un basm cult: Povestea lui Harap Alb de Ion Creanga. 

De ce s-a ales un personaj dintr-un basm? De ce nu s-a ales un personal real? Ar fi fost chiar foarte bine ales un personaj din viata politica atat de tumultoasa a Romaniei. Principalul ! De personajele din basme si chiar de basme suntem satui cu totii, de la mic la mare. De pe cand incepem sa "deschidem ochii" asupra celor ce ne inconjoara si o buna bucata de vreme dupa, mereu se incearca sa fim adormiti cu fel de fel de basme. Astfel, se pare ca am devenit un popor dependent de basme fara de care nu putem sa traim pana cand doamna sau, mai nou, domnul cu coasa, vin sa ne faca o demonstratie practica de folosire a respectivei scule. Atat cei majori, cu drept de vot, cat si cei minori, fara drept de vot - deocamdata, fie ca vrem, fie ca nu vrem ascultam basme, exagerat de multe basme, in mod regulat si stabilit prin lege, odata la patru-cinci ani si in mai multe etape. Acestea ne sunt spuse in mod repetat de catre "candidracii" fiecarui partid politic cu intentia vadita ca noua, poporului, sa ne intre bine in cap, eventual sa le invatam pe de rost si sa visam frumos pana in ziua decisiva cand trebuie sa punem stampila pe o nume sau pe altul pentru a desemna pe cel mai bun dintre povestitori si cel mai frumos basm. Asa de frumos stiu ei, povestitorii, sa spuna basmele, incat noi, docilii ascultatori, uitam de cele mai multe ori ca multe dintre basme, cu precadere cele romanesti, se termina cu "Am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare si gogonata minciuna!" Astfel, din cauza amneziei noastre, cat si a faptului recunoscut al povestitorilor ca folosesc minciuna prin omisiune, ne trezim, intr-un tarziu, la realitate in momentul cand basmul sau basmele deja s-au transformat in povesti de groaza care ne produc noptile cosmarurile cele mai negre.
Pentru ca deja este tardiv sa se mai poata modifica ceva pentru cei care au sustinut examenul, propun, nestiind cine si cand citeste aceste randuri, sa se scoata din programa scolara a claselor IX-XII basmele, povestile si poeziile si sa se introduca in locul ramas gol diverse texte, articole, reportaje cat si alte genuri publicistice inspirate din viata social-politica, economica, culturala care sa ii faca, cu timpul, pe copiii de azi sa fie mai bine pregatiti, mai atenti si mai putin sensibili la basmele ce le vor fi dat sa auda in restul vietii lor, sa nu mai fie la fel de naivi precum au fost si sunt bunicii si parintii lor. Cu randurile de mai sus, cat si cu trimiterea la Eminescu, vreau sa scot in evidenta ceva mai putin cunoscut, mai putin publicat si comentat din scrierile lui Eminescu. Este vorba despre TESTAMENTUL POLITIC AL LUI MIHAI EMINESCU (2005). Sunt convins ca cine are rabdarea sa il citeasca pe tot (dar nu printre randuri, ci rand cu rand) va intelege mult mai mult din viata de roman, din destinul de a fi roman si va gasi raspuns la multe dintre intrebarile pe care si le pune in viata de zi cu zi. Totul se intampla aidoma celor scrise in aceste randuri, iar acest TESTAMENT, in ale carui tipare traim, din pacate, si in secolul XXI, ar trebui reformulat in intregime, urmand sa ramana doar in istorie. Eminescu l-a lasat pe acesta. Noi trebuie sa facem ceva pentru ca in viitor sa se vorbeasca despre acest TESTAMENT numai din punct de vedere literar, iar altul nou sa ii ia locul. Iertare daca v-am plictisit, insa faceti efortul de a citi acest TESTAMENT, iar daca ati avut rabdarea sa o faceti incercati in continuare sa va faceti timp pentru a citi si ISTORIA INTERZISA (2008)
Celor aflati la conducerea tarii nu le este indicata lecturarea pentru a nu trece printr-un atac de panica ce s-ar putea finaliza prin scoaterea in afara legii a textului in ideea ca prin citirea acestuia de cat mai multa "prostime" (dupa cum considera si trateaza ei populatia) s-ar putea aduce atingere sigurantei statului. Sigur, dupa cat ii duce mintea, nu ar intelege mai mult ! EI nu mananca usturoi, EI mananca doar portocale !

Un comentariu:

  1. Nu mai ramane nimic de comentat... Pacat ca putini inteleg !

    RăspundețiȘtergere