M-AM INTORS DIN VIITOR (COSMARUL CONTINUA)

Nu stiu cu care dintre jocurile copilariei se poate compara comportamentul parlamentarilor romani pe care i-am vazut de luni, 14 iunie si pana marti, 15 iunie, in interminabilele momente cand trebuia sa se hotarasca si sa se aleaga ultimul membru (judecator) care sa faca parte din Curtea Constitutionala. Se vede ca temperaturile crescute de afara, care au facut pana si animalele de casa sa devina agresive cu stapanii lor, au avut o influenta nefasta asupra judecatii si comportamentului alesilor poporului. Indiferent ca este vorba de parlamentarii al caror partide se afla la putere sau de cei care se afla in opozitie, toata mascarada vazuta nu a facut altceva decat sa-mi lase, si in mod sigur nu numai mie, un gust foarte amar, cu senzatia aproape de necontrolat de a fi necesar sa scuip mereu pentru a scapa de el. Am negat mereu ideea unora precum ca ne-am merita soarta, insa pe zi ce trece tind din ce in ce mai mult sa adopt acest punct de vedere. Este mai mult decat suficient sa vezi ce se intampla in Parlament, sa vezi starea de spirit – la majoritatea parlamentarilor plina de voiosie -, sa ii privesti cat sunt de jucausi si de binedispusi, toti numai un zambet si plini de o energie debordanta, energie pe care multi dintre alegatori si-ar dori sa o mai aiba dupa o zi de munca “romaneasca”, asta in cazul in care mai au, inca, un loc de munca. Pentru ca spectacolul de circ gratuit oferit de PD-L sa fie complet, cu toate ca in Senat, cat si in Camera Deputatilor au fost dati odata drept castigatori ai celor doua posturi de judecatori un membru PNL, in persoana lui Teodor Melescanu si un membru al PSD, in persoana lui Valer Dorneanu, trebuia sa fie facuta si o “manarie” deoarece miza este extrem de mare, iar daca lucrurile ar decurge cat de cat corect in viitor la Curtea Constitutionala ar exista posibilitatea ca drumul si ascensiunea lui Traian Basescu ca presedinte-prim ministru, cat si a partidului din care face inca parte, contrar legii, sa nu mai fie atat de lin si lipsit de obstacole. In consecinta, la votul SH, s-a hotarat in Senat ca unul dintre judecatori sa fie Iulia Motoc, iar in Camera Deputatilor, celalalt sa fie Mircea Minea, ambii impusi de PD-L, in consecinta “indatorati” ai puterii actuale si nu ai apararii legilor in Romania. Asadar, partidul galetilor portocalii, procedeaza in politica la fel ca si in afaceri. In consecinta se observa tot mai pregnant ca majoritatea parlamentara portocalie, ajutata de UDMR in speranta obtinerii de drepturi si privilegii pentru populatia de etnie maghiara, isi bat joc de destinele unui popor si ale unei tari intregi, iar in ce priveste sperantele UDMR, aceasta formatiune “politica” ar trebui mai inainte sa priveasca cum procedeaza PD-L cu propriul popor, din care jumatate l-a adus, dupa cum se vrea a crede, la putere, iar pe urma sa se gandeasca la marea pacaleala careia va trebui sa ii faca fata. Traian Basescu este, dupa cate se pare, un as in jocul “PACALICI”! Asadar, drumul spre un al treilea mandat prezidential a inceput sa capete contur. Mai urmeaza modificarea Constitutiei in acest sens, dar inca nu e graba pentru surpriza care trebuie sa vina ceva mai tarziu. Probabil ca posturile de radio si televiziune private sau cele publice vor trebui sa inceapa sa produca emisiuni in care sa isi faca in primul rand “mea culpa” pentru toata balacareala din ultimii ani in care i-au tinut pe presedintele “factotum” al Romaniei, cat si partidul acestuia, apoi sa conceapa si sa difuzeze emisiuni patriotice inchinate “Epocii Portocalelor” si a minunatelor “realizari” ale acesteia precum si multe alte manifestari “culturale” placute nervilor auditiv si optic ai celui mai iubit dintre “lupii de mare” si ai haitei conduse de acesta. In caz contrar, ADIO licente ! Cenzura Nationala a Audiovizualului (CNA) este cu ochii in patru ! Prevad, intre altele, si o intensificare a activitatii primariilor in cardasie cu Administratia Domeniului Public in a pavoaza toate arterele principale din Capitala si marile orase, nefiind uitate insa nici cele mai indepartate catune, cu postere gigantice reprezentand chipul sefului de haita pentru ca niciun roman sa nu uite de la rasarit si pana la asfintit cine este binefacatorul acestei tari si al natiei romane. Soboruri de preoti (bugetari) vor face slujbe de sfintire si de duca-se pe pustii la fiecare poster in parte, pentru ca populatia sa se poata inchina cand trece prin dreptul fiecarui poster in parte. Pe strazile de la periferie vor putea fi puse si postere cu chipuri “dragi” selectate dintre ceilalti componenti ai haitei, dupa meritele fiecaruia. Un poster de dimensiuni mai mari insemnand mai multa opulenta, mai mult furt, aroganta, obraznicie etc. La aceste postere, insa, nu vom avea voie sa ne inchinam deoarece in societatea in care va urma sa traim nu va fi admisa concurenta. Acest fapt se poate intrevedea de pe acum, deoarece in prezent Guvernul este singurul care are voie sa fure, iar restul lumii, nu, iar politica in acest sens va continua cu reguli mult mai draconice. Firmele private se vor desfiinta, iar cei care le-au detinut vor fi trimisi la constructia Canalului Bucuresti-Dunare. Toate produsele comercializate in Romania vor fi de import, pe fiecare produs, indiferent de categorie, va exista stantat un poster cu chipul “mult iubitului”. Iar pentru ca toata lumea sa fie multumita urmeaza ca granitele tarii sa fie inchise inspre exterior pentru ca tot romanul sa invete sa divinizeze dictonul “Sa mori bine, acasa la tine!” Lozinca “Sa traim bine!” s-a adresat si se va adresa intotdeauna numai clasei conducatoare, la fel ca si celelalte de felul “Sa furam, sa mintim, sa inselam bine!” Strainii care urmeaza sa intre in tara noastra, pe baza de vize speciale indiferent de tara de provenienta, vor trebui ca pe langa alte conditii obligatorii sa o indeplineasca si pe aceea de a avea asupra lor un ceas special, produs in atelierele de mecanica fina aflate in proprietatea “mult iubitului”, procurat in prealabil numai din Romania, care la vama, si numai in prezenta politiei de frontiera, sa fie dat un urma cu cincizeci de ani sau chiar mai mult, in functie de precizarile politistului, urmand ca apoi sa fie sigilat. La iesirea din tara toate ceasurile vor fi oprite la punctul de frontiera, urmand a fi puse din nou la comercializare pentru alti si alti turisti dornici sa viziteze ceea ce a mai ramas dintr-o tara care s-a numit odata Romania! Din pacate nu am reusit sa ies si sa vad ce era scris la intrarea in Romania pentru ca m-am trezit din somnul care intr-adevar incepuse sa nasca monstri.

S-A INCHEIAT CONGRESUL PSD

Pentru a asculta opriti player-ul din partea dreapta !
Asadar, putem rasufla usurati pentru ca:

INTR-UN CER VIOLET – Sfinx

...s-a incheiat, cu un mare succes pentru unii si cu un foarte mare esec pentru altii, CONGRESUL PSD, drept pentru care fac dedicatiile de mai jos:

TRANDAFIRII TAI – Margareta Paslaru




SE SCUTURAU TOTI TRANDAFIRII – Stefan Lazarescu





Nu in ultimul rand trebuie mentionate si VRAJITOARELE care s-au "luptat" din rasputeri cu "flacara violet" pentru ca treburile sa mearga bine in timpul desfasurarii acestui CONGRES. Probabil ca nu degeaba le-a fost "efortul". Este posibil ca numai peste cativa ani sa avem parlamentari si din aceasta breasla. Astfel, in cazul in care PSD ar urma sa iasa castigator o sa fim "vrajiti", de "trandafirii" care se vor mentine vii, atat la propriu cat si la figurat.

ZIUA VRAJITOARELOR - Cargo

ESTE DOAR O PARERE A DUMNEAVOASTRA…

Ca sa incep cu inceputul trebuie sa ma intorc in perioada lunii decembrie a anului 2004. Daca nu va spune nimic aceasta data am sa va reamintesc ca atunci, ca si acum, dar pe 12 decembrie, s-a desfasurat al doilea tur de scrutin la “prezidentiale” unde gladiatori erau Traian Basescu si Adrian Nastase. Cine a invins in lupta ne-a condus destinele in ultimii cinci ani. Ce mi-a ramas intiparit in minte din perioada de atunci, lucru care s-a repetat – este adevarat, cu mai putina insistenta anul acesta -, a fost acel “exercitiu” strategic de oprire a curentului electric pus la cale de niste oameni rai. Tot acest “exercitiu” a inceput inainte cu o saptamana de turul doi si a constat in intreruperea timp de o saptamana, sistematic, noaptea in jurul orelor 20, a furnizarii de energiei electrice. Durata intreruperii a fost variabila, plecand de la 15 minute si durand pana la o ora si jumatate. Apelurile facute la serviciul de deranjamente primeau acealasi raspuns sec prin care se motiva ca in urma unor lucrari in… (zona Stefan cel Mare) a fost taiat un cablu electric si se lucreaza la remedierea defectiunii. Raspunsul era dat de o doamna sau domnisoara cu o voce mai mult sau mai putin suava, mai mult sau mai putin plictisita. A treia noapte am avut curiozitatea sa ma duc in zona unde am primit informatia telefonica precum ca sunt lucrari si “greseala” a facut sa fie taiat acelasi cablu, iar acolo, in zona respectiva (aceeasi) nu era nicio lucrare la ora respective si nicio echipa de depanare. Pe moment nu am inteles prea bine rostul acestor intreruperi ale curentului, insa in noaptea de 12 decembrie 2004, in jurul orei 20,30 in timp ce urmaream la TV, ca tot “rumanul”, acea lupta crancena intre un marinar, vechi lup de mare si un pasarar, vechi geambas de oua, dintr-o data “s-a luat lumina”. Timpul cat a fost oprit curentul electric a depasit de aceasta data toate recordurile saptamanii ajungand la aproape o ora si jumatate. Telefon, deranjamente, asteptare pana la raspuns aproape o jumatate de ora, raspuns – acelasi cu zona, cu lucrarea, cu greseala si remedierea. Probabil ca operatoarea a uitat ca este duminica, a uitat si de ora la care discutam si repeta aceeasi placa invatata cu voia sau fara de voia ei. Abia atunci am inteles ce se intampla, iar totul era legat de acel derby cu miza prezidentiala. Zona cuprinsa de bezna noptii era intinsa pe o mare parte a sectorului 2, atat in stanga cat si in dreapta, atat in susul cat si in josul Soselei Stefan cel Mare. Era cat se poate vedea cu ochii. Faptul ca zona este plina de scoli, licee, institutii – in general locatii unde se desfasoara votul populatiei m-a dus imediat la gandul ca toate “exercitiile” cu oprirea curentului din cursul saptamanii precedente nu au fost facute degeaba. Nu spun mai multe pentru ca nu vreau sa fac cuiva proces de intentie si nici sa fiu banuit ca sufar de ceea ce s-ar putea traduce prin “teoria conspiratiei”. Curentul s-a mai oprit in iarna lui 2004, dupa data alegerilor doar o singura data si pentru doar cinci sau zece minute, luni, 25 decembrie, pe inserate. Probabil ca sa nu existe “comentarii” sau alte banuieli, iar lucrarea de “depanare” a fost asa de bine facuta incat mai bine de doi ani nu tin minte sa mai fi existat probleme de acest gen in zona. Revin acum la prezent si ca sa nu fiu nevoit sa reiau ceea ce am relatat in randurile de mai sus ma rezum la a spune ca in seara sau noaptea zilei de 6 decembrie 2009, in jurul orei 21.30, la scurt timp dupa inchiderea centrelor de votare pentru populatie, problema opririi curentului electric a reaparut. “Exercitiu” anterior a fost unul singur inainte cu circa trei sau patru zile inainte de data celui de-al doilea tur de scrutin cand chiar am spus persoanei care se afla langa mine ca se apropie ziua alegerilor. Fapt deosebit de acum cinci ani a fost vocea care a raspuns la “deranjamente” RENEL, cat si raspunsul la reclamatie. De data aceasta nu a mai fost vorba de o “ea” ci de un “el”, sigur pe ce spune, sigur ca stie ca vorbeste doar cu “cineva” din prostime si ii poate spune orice, usor arogant. Raspunsul a fost destul de “edificator” si la “inaltimea” pregatirii sale specifice, as putea spune chiar cu un ton usor cazon: “Chiar daca este oprit curentul aceasta este o problema comuna si trebuie sa asteptati pana reporneste, insa nu este oprit, ci este doar o impresie a dumneavoastra”… Intr-adevar a fost doar o impresie a mea si probabil a miilor de alti abonati, impresie care a durat pana in jurul orei 23.50, rastimp in care a existat o singura incercare de repornire cu o durat circa trei secunde. Mai mult ca sigur ca peste alti patru-cinci ani acest fenomen paranormal se va repeta, insa sper ca pana atunci sa achizitionez un generator electric pentru a putea sa urmaresc “derby”-ul fara intreruperi. Imi mai doresc ca intr-o viata viitoare sa fiu o pisica neagra, iar in noaptea alegerilor sa ma plimb din centru in centru de votare atunci cand energia electrica este oprita ca sa pot vedea ce se intampla cu voturile cetatenilor din prea fragilele si nesigurele asa-zise urne  Si nu va faceti griji pentru urmatorii cinci ani ! Cineva, acolo, sus, in deal, ne iubeste ! Chiar daca ne va “viola”, la figurat, se intelege, aceasta va sa fie tot o dovada de dragoste…

PE UN PICIOR DE PLAI, PE O GURA DE HAOS

O zicere care circula cand e vorba de tara in care traiesc spune precum ca: “Frumoasa tara, pacat, insa, ca este locuita!”. Cu toate ca ma doare cand aud asemenea “cugetari” nu pot face altceva decat sa le dau dreptate tot mai mare pe masura ce trece timpul. In ultimii douazeci de ani in loc sa inaintam si sa ne apropiem de valorile si cerintele civilizatiei europene si mondiale, nu numai prin simpla integrare in UE sau NATO, noi ne indepartam de acestea cu fiecare secunda care trece. Am avut in ultimii douazeci de ani si avem, din nefericire pentru acest neam, conducatori “dibaci” care ne-au adus din rau in si mai rau. Am sperat in decembrie 1989 ca am scapat de comunismul dictatorial-ceausist dar am sperat degeaba pentru ca pana acum, indiferent de culoarea politica declarata de unul sau de altul, conducatorii perindati pe la Palatul Cotroceni sau Palatul Victoria si chiar parlamentarii si inalta functionarime, nu au aratat, in mod real, ca mai pot distinge din spectrul culorilor alta culoare in afara de cea rosie. Acum, in anul 2009, la putine zile distanta de alegerile prezidentiale se pare ca nebunia la nivel inalt a inceput sa atinga cote ingrijoratoare. Actualul presidentiabil al acestei tari, Romania, a inteles in nemarginita-i intelepciune ca portocaliul este culoarea cea mai iubita de acest popor si face totul, plecand de la nivelul la care inca se mai afla, ca aceasta culoare sa fie vazuta in continuare in fata ochilor traitorilor pe aceste meleaguri inca vreo douazeci de ani de acum inainte. Cu alte cuvinte sunt convins ca nu i-ar displace o “dictatura portocalie” pentru urmatoarele decenii, in care, cu ajutorul unui Parlament unicameral si pe cat posibil cat mai portocaliu si mai controlat, sa arate cum se “carmuieste” o tara. In nemernicia mea de simplu cetatean roman, fara apartenenta politica – nici macar ca simpatizant, intuiesc un scenariu destul de negru care ne-ar putea astepta daca “portocala mecanica” castiga alegerile din 2009. Dupa cinci ani de mandat, in care poporul roman nu a avut parte decat de scandaluri interne si de priviri piezise in afara hotarelor, daca vor mai urma inca cinci ani de mandat acestia se vor transforma pana la urma in doisprezece dupa cum personal cred ca “judeca” actualul president. Cu un legislativ unicameral, posibil majoritar “invelit” in portocaliu (cu alte cuvinte controlabil aproape in totalitate, asa cum a incercat sa faca si cu guvernul Tariceanu, apoi cum chiar a reusit cu guvernul Boc), incalcand permanent Constitutia, “cel mai iubit” o sa gaseasca in mod sigur resursele necesare pentru a face un referendum avand ca tinta modificarea legii supreme, anume a punctului 1 din articolul 83 care o sa aiba cifra 5 modificata in 7. De ce sa fie mai prejos in mandate un Basescu comparativ cu un Iliescu? Primul este un “jucator” si macar pentru asta trebuie lasat sa isi faca mendrele jucand un intreg popor pe degete. Nu doresc sa vad implinit acest scenariu insa pana la verdictul final din 22 noiembrie sau 6 decembrie continui sa ma tem si pentru a sta cu constiinta impacata ca nu am subscris la o noua “portocaliada” de aceasta data chiar am sa merg la vot. Am sa mai merg la vot si pentru ca am inceput sa urasc culoarea portocalie. Ca locuitor al sectorului 2 am si motiv pentru aceasta. Cu toate ca era un iubitor al culorii trandafirilor rosii pana mai de curand, primarul acestui sector a renuntat la aceasta culoare care l-a ridicat de la nivelul la care si-a inceput “cariera politica” (daca asta este), si a inceput sa linga cu abnegatie peste ce inainte scuipa, adica peste tot ceea ce este portocaliu. Link-ul urmator spune totul despre “meritele” domnului primar, insa nu ma lasa in pace intrebarea: “Daca tot ce este scris in ceea ce deschide acest link este adevarat, atunci cand dracu’ a avut timp sa se mai ocupe si de problemele primariei si ale sectorului?” (http://www.ps2.ro/Pagini/DespreNoi/Primaria/Conducere/Primar.htm)

Cred ca si raposata asasinata Elena Ceausescu (“Ce or sa zica colegii mei, intelectualii?”) ar fi fost invidioasa pe un asa palmares si ar fi fost chiar mirata de rapiditatea cu care poti sa intri in posesia lui. Ce fericire ar fi in Romania daca toti locuitorii acestei tari s-ar transforma peste noapte in politicieni, mai mari sau mai mici ! Nu s-ar mai plange nimeni de nimic. Unii se pot intreba de ce am facut “saritura” de la presedinte la primar. Pai de aia ! Ca sa arat ca cine se aseamana, se aduna. Asta ar fi un motiv. Al doilea motiv ar fi ca de cand a inceput aceasta smecherie banoasa, pentru unii, cu “reabilitarea termica” a cladirilor (blocurilor) in sectorul 2, toate cele terminate au capatat culoarea finala, incredibil dar adevarat, portocalie, ca sa stie tot omu’ din sector cam ce preferinte politice are edilul sef. Mergeti pe Sos. Mihai Bravu si Stefan cel Mare (nu numai) si vedeti cum se transforma sectorul 2 in sectorul portocaliu. In rest totul merge bine in tara dupa cum am mai spus: “Toata lumea-i fericita si cu lacrimi pe obraz”, lume din care nu face exceptie nici macar prezidentul caruia i se mai prelinge din cand in cand cate un margaritar pe obraz. Om sensibil, domnule ! Mai ales la greutatile prin care trec supusii !

CANTA UN MATELOT LA PRORA...

... “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!”

Romani, trebuie sa incepeti sa va pocaiti! Nu mai intarziati nicio clipa! Se apropie vremuri tulburi cand cei ce nu se vor pocai urmeaza a fi prigoniti ! Nu mai este mult pana la aniversarea a douazeci de ani de la “victoria” “Revolutiei” din decembrie 1989 si, totodata, a douazeci de ani de cand participantii la aceasta, martiri, eroi, urmasi, luptatori suporta, drept multumire, umilintele si batjocura celor pe care, cu voia sau fara de voia lor, i-au adus la putere in aceasta tara. Totodata, se implinesc in curand doua decenii de cand nu a mai vazut lumina tiparului niciun volum dedicat “Epocii de Aur” sau “carmaciului” de la Scornicesti si “corabiei” sale. Odata cu aceasta aniversare, sunt semne, ca se vor relua aceste aparitii si vor continua cu un prim volum aniversar, denumit “Epoca Scorpionului”, urmat, imediat, de cateva lucrari de referinta asupra biografiei “carmaciului” din Basarabi completate cu date despre “corabia amiral”, aflata in proprietatea personala a acestuia, cu acte cat se poate de “in regula”, de aproape cinci ani. Din informatiile primite de la edituri mentionez ca autorii, care pe nedrept au stat in umbra doua decenii, sunt aceeasi, iar stilul abordat nu are decat foarte mici deosebiri fata de aparitiile din secolul trecut. Ne apropiem, cu fiecare zi ce trece, de o “dictatura democratica” printre ale carei principii de baza se regasesc: nerespectarea – ca regula si la modul ordinar, a legii fundamentale, inechitatea sociala, ipocrizia politica, marlania si curvismul social-politic, hotia, coruptia si multe, prea multe, altele din aceasta categorie. Cui nu-I place Romania, nu are decat sa plece ! Invitatia a fost delicat facuta chiar de catre “carmaciul” din Basarabi. Voalat, ar trebui sa intelegem, ca cine nu il place este liber sa plece in lumea larga. Personal aveam propunerea pentru batranul “lup de mare” sa se urce la bordul navei “Biruinta”, candva nava amiral a flotei romane, in cazul in care mai exista si sa se duca unde a dus mutu’ iapa si surdu’ capra, pentru ca am ajuns numai cand ii aud numele sau vocea, ori ii vad “chipul” de neconfundat, sa imi apara cosuri pe cur. Dar de ce ar tine cont de sfatul unuia ca mine ? Celor care nu il plac, si nici sa plece nu vor, le mai ramane alternativa sa astepte pana cand in “marinimia” sa, “carmaciul” se va milostivi si ii va arunca peste bord, la rechini, pentru a le curma chinurile. De avut, are cu ce ! La tema asta s-a pregatit din timp ca un scolar sarguincios. In plus nici “scolirea” sub fostul carmaci nu este de dat inlaturi. Am ajuns, in nemernicia mea de spalator de punte, sa am aceste premonitii dupa ce am auzit stirile care faceau vorbire despre “mazilirea” ministrului de interne si al administratiei, care in acelasi timp era si vice prim-ministru al vrednicului guvern al tarii. Dimitrie Bolintineanu cand a scris “Viitor de aur ţara noastră are/Şi prevăd prin secoli a ei înălţare.” cred ca a avut limba “pocita” sau a scris intr-un ceas rau. De ce oare a prevazut el “secoli” si nu decenii ? Cu “deceniile” parca te impaci mai usor si parca ai si o sansa sa mai apuci si tu un an doi de liniste. Oare trebuie sa mai asteptam sute de ani pana se se aleaga praful de toti nenorocitii si leprele care doresc sa conduca Romania in spiritul bataii de joc si al interesului personal sau de partid? Daca da, atunci astept cu rabdare sa fiu aruncat peste bord de catre “carmaciul” din Basarabi odata cu castigarea celui de al doilea mandat de presedinte. M-am gandit si la alt fel de mandat, insa se vede clar ca nu sunt sanse, cel putin pentru “carmaci”. Poate numai de la secund in jos… Am ajuns sa am totusi si o “sadica satisfactie” cand ma gandesc la sfarsitul fostului carmaci in contrast cu cat de multa iubire i-a aratat poporul si cata a arat el poporului. Asa se intampla cand iubesti pe cine nu trebuie si nu merita ! Dar in politica romaneasca unde se incalca cele mai multe reguli, regula referitoare la dragostea cu sila ce mai conteaza ? Daca nu e dragoste… macar viol sa fie !

"NORMALITATI" ROMANESTI (II)

DESPRE “ORGAN” SI “SIGURANTA SI INCREDERE”

Ai un autoturism. Nu pomenesc marca pentru ca aici nu fac publicitate mascata si nici gratuita.. Cu el iti faci drumul de acasa la locul de munca si inapoi, in el iti urci familia la sfarsit de saptamana si evadezi din oras catre locuri mai linistite si tot pe el te bazezi ca sa pleci in concedii. In consecinta esti nedezlipit de masina si nu ai putea sa te descurci usor fara ea. Asadar, conduci mereu cu atentie, iti pui centura de siguranta, nu folosesti telefonul mobil in timp ce esti la volan decat cu dispozitiv special, nu depasesti viteza legala, nu opresti in locuri nepermise, nu iti sicanezi partenerii de trafic, nu conduci agresiv etc, etc, etc. Mai pe scurt faci parte din categoria soferilor “model” si cauti prin tot ceea ce faci sa nu pierzi niciun punct din cele cincisprezece. Vine insa ziua cand esti oprit de un “organ” de la “rutiera” care iti indica sa tragi pe dreapta cu toate ca in acel loc exista un indicator mare cat roata de la masina ca oprirea este interzisa. Dar ce conteaza? Daca “organul” acolo a cabulipsit sa opresca si sa-si stationeze “siguranta si increderea” ca un exemplu bun de urmat, tu de ce sa nu o faci ? Ori suntem toti mai presus de lege, ori niciunul ? Este tot o “normalitate” si asta. Urmeaza deplasarea “organului” catre masina ta si cererea acestuia de a-i prezenta actele la control. Daca il intrebi pentru ce motiv, nu-ti va raspunde deoarece nu stie nici el si aceasta pentru ca motivul de abia de acum inainte urmeaza a fi descoperit. Daca esti mai tinerel si ai o masina mai “populara” modul de adresare este tot “popular”, dar daca ai ceva mai bine cotat pe piata, de culoare neagra si eventual cu scaune imbracate in piele esti ‘apreciat” altfel. La prima varianta adresantul mai scapa si cate un “per tu”, cateva “ba”-uri, “ma”-uri si ce a mai invatat el in cei sapte ani de acasa, opt de generala si poate patru de liceu la seral. Ce a invatat la scoala de pregatire a “organelor” nu stiu, insa nu trebuie sa ai prea mari asteptari. Prima intrebare se refera la consumul de alcool, de parca vreun subiect “interogat” ar raspunde cu “da”. In cazul asta este de apreciat perseverenta. Apar intrebarile de “tatonare”: “Unde munciti, cu ce va ocupati?”. In nemarginita-i “subtilitate” vrea sa afle cu CINE discuta pentru a sti CUM discuta, pe de o parte, iar pe de alta parte, la cat si la ce se poate astepta de la “client”. Aceasta este tehnica “organului”, tehnica nascuta tot din normalitatea romaneasca. Mai departe totul depinde de tine si numai de tine ca sa va despartiti “multumiti” amandoi si sa ramaneti cu impresii frumoase unul despre celalalt, eventual chiar sa legati si o puternica prietenie.

(S-ar putea sa aiba si urmare)

CUM FACI SA AI UN SALARIU CAT MAI MARE

Raspunsul este foarte simplu ! Ori faceti “dreptul” dupa care faceti pe dracu-n patru sa intri in randul magistratilor, ori in fiecare luna, pana iesi la pensie – in cazul in care apuci sa traiesti in conditiile date pana la varsta respectiva, talharesti (imaginar) cate un magistrat chiar in ziua de leafa. O sa spui ca isi primeste banii “in card”. Ei si ? Contra unui comision gasesti si tu persoana potrivita sa te ajute sa ii poti scoate. Apoi exista si sansa de a gasi si alti bani asupra lui (sa zicem, ca sa nu fim rai, dintr-o prima) Este necesar sa respecti si regula de a lasa pe card atatia bani cat ar fi echivalentul salariului pe care il capeti tu lunar, asta pentru ca si magistratul (imaginar) jefuit este si el om si trebuie sa traiasca pentru a imparti dreptatea in societate. Ai, ca o a doua regula, obligatia de a-l instrui cum sa-si imparta banii lasati de tine in card, in asa fel incat sa se achite de birurile impuse de stat, sa-si plateasca utilitatile cu care s-a obisnuit si si-a facut viata cat mai roz, sa ii mai ramana si de mancare si eventual de o bere, la halba, in zilele mai calduroase – pentru barbati, iar pentru femei de un coniac si-o vodka mica inainte de a se urca la volan. Am citit pe undeva ca metoda are succes la femeia din bransa., iar daca mai este si artagoasa de felul ei cu asta o impacati repede. Pentru aceste fapte, chiar si imaginare, nu trebuie sa ai remuscari. Ai avantajul ca traiesti in Romania, o tara “normala”, europeana, democrata si ai si tu, ca si multi, multi altii sa fii mai presus de lege. Adica de ce pentru unii legea sa fie muma, iar pentru altii ciuma?

SE APROPIE ALEGERILE

Mai avem putin si intram in linie dreapta dupa ce am efectuat aproape cinci ani numai curbe periculoase. Cineva, undeva, sus de tot, si-a adus aminte brusc, abia acum, ca este ceva in neregula cu Statul. Roman, nu statul degeaba. Totodata, este ceva in neregula si cu cheltuielile exagerate pe care acesta le face pe banii contribuabililor. Asa ca, sub pretextul economiilor care ar urma sa se faca, acest cineva, de undeva de sus, de la inaltimea unui stalp (al societatii) a inceput sa isi faca publice dorintele pe care le vrea implinite cat se poate de repede. Cu alte cuvinte, fara nicio abatere de la normalitatea romaneasca, nu doreste lucruri mari, ci numai o reducere a numarului parlamentarilor prin transformarea sistemului bicameral intr-unul unicameral (cum am avut pana in 1989 Marea Adunare Nationala), unde totul sa fie “o apa si un pamant”. In nemarginita-i grija fata de banutul public acest cineva s-a gandit ca trebuie organizat rapid si un referendum, in aceeasi zi cu alegerile prezidentiale, referendum unde “prostii sau prostimea” sa mearga si sa voteze, daca se poate chiar cu o nemarginita “manie proletara”, in favoarea ideii si dorintei domniei sale, cunoscuta fiind “dragostea” acestora fata de parlamentari. Punct ochit, punct lovit in cazul asta, deoarece cei ce vor vota pentru reducerea numarului de parlamentari prin unificare vor asigura si voturile pentru ca actualul sa fie reales. Pentru a respecta normalitatea vin, in nemarginita mea prostie, cu propunerea ca alegerile prezidentiale sa se desfiinteze si actualul sa fie ales “pe viata”. Am mai avut si nu vad de ce nu am mai avea un “vietas”! Normal ar trebui sa se poata fara prea multe discutii. In plus s-ar face importante economii ! “Cadoul” ar fi mult mai important decat “decimarea” membrilor parlamentului, care, la o adica, fiind mai putini in caz de reusita a planului prezidentiabilului, vor beneficia de aceleasi fonduri, poate chiar mai mari, insa impartite la mai putini. Normalitatea spune ca abia de atunci o sa merite sa ajungi parlamentar. Fiind o tara cu “traditie” sunt sigur ca actualul o sa fie mai mult decat fericit. Ce va urma dupa urmeaza sa vedem. Pana atunci, in normalitatea noastra, continuam sa fim toti fericiti si cu lacrimi pe obraz. Oricum, evitati excesul de sare, zahar si grasimi care dauneaza grav sanatatii !