CANTA UN MATELOT LA PRORA...

... “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!”

Romani, trebuie sa incepeti sa va pocaiti! Nu mai intarziati nicio clipa! Se apropie vremuri tulburi cand cei ce nu se vor pocai urmeaza a fi prigoniti ! Nu mai este mult pana la aniversarea a douazeci de ani de la “victoria” “Revolutiei” din decembrie 1989 si, totodata, a douazeci de ani de cand participantii la aceasta, martiri, eroi, urmasi, luptatori suporta, drept multumire, umilintele si batjocura celor pe care, cu voia sau fara de voia lor, i-au adus la putere in aceasta tara. Totodata, se implinesc in curand doua decenii de cand nu a mai vazut lumina tiparului niciun volum dedicat “Epocii de Aur” sau “carmaciului” de la Scornicesti si “corabiei” sale. Odata cu aceasta aniversare, sunt semne, ca se vor relua aceste aparitii si vor continua cu un prim volum aniversar, denumit “Epoca Scorpionului”, urmat, imediat, de cateva lucrari de referinta asupra biografiei “carmaciului” din Basarabi completate cu date despre “corabia amiral”, aflata in proprietatea personala a acestuia, cu acte cat se poate de “in regula”, de aproape cinci ani. Din informatiile primite de la edituri mentionez ca autorii, care pe nedrept au stat in umbra doua decenii, sunt aceeasi, iar stilul abordat nu are decat foarte mici deosebiri fata de aparitiile din secolul trecut. Ne apropiem, cu fiecare zi ce trece, de o “dictatura democratica” printre ale carei principii de baza se regasesc: nerespectarea – ca regula si la modul ordinar, a legii fundamentale, inechitatea sociala, ipocrizia politica, marlania si curvismul social-politic, hotia, coruptia si multe, prea multe, altele din aceasta categorie. Cui nu-I place Romania, nu are decat sa plece ! Invitatia a fost delicat facuta chiar de catre “carmaciul” din Basarabi. Voalat, ar trebui sa intelegem, ca cine nu il place este liber sa plece in lumea larga. Personal aveam propunerea pentru batranul “lup de mare” sa se urce la bordul navei “Biruinta”, candva nava amiral a flotei romane, in cazul in care mai exista si sa se duca unde a dus mutu’ iapa si surdu’ capra, pentru ca am ajuns numai cand ii aud numele sau vocea, ori ii vad “chipul” de neconfundat, sa imi apara cosuri pe cur. Dar de ce ar tine cont de sfatul unuia ca mine ? Celor care nu il plac, si nici sa plece nu vor, le mai ramane alternativa sa astepte pana cand in “marinimia” sa, “carmaciul” se va milostivi si ii va arunca peste bord, la rechini, pentru a le curma chinurile. De avut, are cu ce ! La tema asta s-a pregatit din timp ca un scolar sarguincios. In plus nici “scolirea” sub fostul carmaci nu este de dat inlaturi. Am ajuns, in nemernicia mea de spalator de punte, sa am aceste premonitii dupa ce am auzit stirile care faceau vorbire despre “mazilirea” ministrului de interne si al administratiei, care in acelasi timp era si vice prim-ministru al vrednicului guvern al tarii. Dimitrie Bolintineanu cand a scris “Viitor de aur ţara noastră are/Şi prevăd prin secoli a ei înălţare.” cred ca a avut limba “pocita” sau a scris intr-un ceas rau. De ce oare a prevazut el “secoli” si nu decenii ? Cu “deceniile” parca te impaci mai usor si parca ai si o sansa sa mai apuci si tu un an doi de liniste. Oare trebuie sa mai asteptam sute de ani pana se se aleaga praful de toti nenorocitii si leprele care doresc sa conduca Romania in spiritul bataii de joc si al interesului personal sau de partid? Daca da, atunci astept cu rabdare sa fiu aruncat peste bord de catre “carmaciul” din Basarabi odata cu castigarea celui de al doilea mandat de presedinte. M-am gandit si la alt fel de mandat, insa se vede clar ca nu sunt sanse, cel putin pentru “carmaci”. Poate numai de la secund in jos… Am ajuns sa am totusi si o “sadica satisfactie” cand ma gandesc la sfarsitul fostului carmaci in contrast cu cat de multa iubire i-a aratat poporul si cata a arat el poporului. Asa se intampla cand iubesti pe cine nu trebuie si nu merita ! Dar in politica romaneasca unde se incalca cele mai multe reguli, regula referitoare la dragostea cu sila ce mai conteaza ? Daca nu e dragoste… macar viol sa fie !

RUFELE MURDARE SE SPALA IN FAMILIE/WASH DIRTY LINEN IN THE FAMILY

"NORMALITATI" ROMANESTI (II)

DESPRE “ORGAN” SI “SIGURANTA SI INCREDERE”

Ai un autoturism. Nu pomenesc marca pentru ca aici nu fac publicitate mascata si nici gratuita.. Cu el iti faci drumul de acasa la locul de munca si inapoi, in el iti urci familia la sfarsit de saptamana si evadezi din oras catre locuri mai linistite si tot pe el te bazezi ca sa pleci in concedii. In consecinta esti nedezlipit de masina si nu ai putea sa te descurci usor fara ea. Asadar, conduci mereu cu atentie, iti pui centura de siguranta, nu folosesti telefonul mobil in timp ce esti la volan decat cu dispozitiv special, nu depasesti viteza legala, nu opresti in locuri nepermise, nu iti sicanezi partenerii de trafic, nu conduci agresiv etc, etc, etc. Mai pe scurt faci parte din categoria soferilor “model” si cauti prin tot ceea ce faci sa nu pierzi niciun punct din cele cincisprezece. Vine insa ziua cand esti oprit de un “organ” de la “rutiera” care iti indica sa tragi pe dreapta cu toate ca in acel loc exista un indicator mare cat roata de la masina ca oprirea este interzisa. Dar ce conteaza? Daca “organul” acolo a cabulipsit sa opresca si sa-si stationeze “siguranta si increderea” ca un exemplu bun de urmat, tu de ce sa nu o faci ? Ori suntem toti mai presus de lege, ori niciunul ? Este tot o “normalitate” si asta. Urmeaza deplasarea “organului” catre masina ta si cererea acestuia de a-i prezenta actele la control. Daca il intrebi pentru ce motiv, nu-ti va raspunde deoarece nu stie nici el si aceasta pentru ca motivul de abia de acum inainte urmeaza a fi descoperit. Daca esti mai tinerel si ai o masina mai “populara” modul de adresare este tot “popular”, dar daca ai ceva mai bine cotat pe piata, de culoare neagra si eventual cu scaune imbracate in piele esti ‘apreciat” altfel. La prima varianta adresantul mai scapa si cate un “per tu”, cateva “ba”-uri, “ma”-uri si ce a mai invatat el in cei sapte ani de acasa, opt de generala si poate patru de liceu la seral. Ce a invatat la scoala de pregatire a “organelor” nu stiu, insa nu trebuie sa ai prea mari asteptari. Prima intrebare se refera la consumul de alcool, de parca vreun subiect “interogat” ar raspunde cu “da”. In cazul asta este de apreciat perseverenta. Apar intrebarile de “tatonare”: “Unde munciti, cu ce va ocupati?”. In nemarginita-i “subtilitate” vrea sa afle cu CINE discuta pentru a sti CUM discuta, pe de o parte, iar pe de alta parte, la cat si la ce se poate astepta de la “client”. Aceasta este tehnica “organului”, tehnica nascuta tot din normalitatea romaneasca. Mai departe totul depinde de tine si numai de tine ca sa va despartiti “multumiti” amandoi si sa ramaneti cu impresii frumoase unul despre celalalt, eventual chiar sa legati si o puternica prietenie.

(S-ar putea sa aiba si urmare)

CUM FACI SA AI UN SALARIU CAT MAI MARE

Raspunsul este foarte simplu ! Ori faceti “dreptul” dupa care faceti pe dracu-n patru sa intri in randul magistratilor, ori in fiecare luna, pana iesi la pensie – in cazul in care apuci sa traiesti in conditiile date pana la varsta respectiva, talharesti (imaginar) cate un magistrat chiar in ziua de leafa. O sa spui ca isi primeste banii “in card”. Ei si ? Contra unui comision gasesti si tu persoana potrivita sa te ajute sa ii poti scoate. Apoi exista si sansa de a gasi si alti bani asupra lui (sa zicem, ca sa nu fim rai, dintr-o prima) Este necesar sa respecti si regula de a lasa pe card atatia bani cat ar fi echivalentul salariului pe care il capeti tu lunar, asta pentru ca si magistratul (imaginar) jefuit este si el om si trebuie sa traiasca pentru a imparti dreptatea in societate. Ai, ca o a doua regula, obligatia de a-l instrui cum sa-si imparta banii lasati de tine in card, in asa fel incat sa se achite de birurile impuse de stat, sa-si plateasca utilitatile cu care s-a obisnuit si si-a facut viata cat mai roz, sa ii mai ramana si de mancare si eventual de o bere, la halba, in zilele mai calduroase – pentru barbati, iar pentru femei de un coniac si-o vodka mica inainte de a se urca la volan. Am citit pe undeva ca metoda are succes la femeia din bransa., iar daca mai este si artagoasa de felul ei cu asta o impacati repede. Pentru aceste fapte, chiar si imaginare, nu trebuie sa ai remuscari. Ai avantajul ca traiesti in Romania, o tara “normala”, europeana, democrata si ai si tu, ca si multi, multi altii sa fii mai presus de lege. Adica de ce pentru unii legea sa fie muma, iar pentru altii ciuma?

SE APROPIE ALEGERILE

Mai avem putin si intram in linie dreapta dupa ce am efectuat aproape cinci ani numai curbe periculoase. Cineva, undeva, sus de tot, si-a adus aminte brusc, abia acum, ca este ceva in neregula cu Statul. Roman, nu statul degeaba. Totodata, este ceva in neregula si cu cheltuielile exagerate pe care acesta le face pe banii contribuabililor. Asa ca, sub pretextul economiilor care ar urma sa se faca, acest cineva, de undeva de sus, de la inaltimea unui stalp (al societatii) a inceput sa isi faca publice dorintele pe care le vrea implinite cat se poate de repede. Cu alte cuvinte, fara nicio abatere de la normalitatea romaneasca, nu doreste lucruri mari, ci numai o reducere a numarului parlamentarilor prin transformarea sistemului bicameral intr-unul unicameral (cum am avut pana in 1989 Marea Adunare Nationala), unde totul sa fie “o apa si un pamant”. In nemarginita-i grija fata de banutul public acest cineva s-a gandit ca trebuie organizat rapid si un referendum, in aceeasi zi cu alegerile prezidentiale, referendum unde “prostii sau prostimea” sa mearga si sa voteze, daca se poate chiar cu o nemarginita “manie proletara”, in favoarea ideii si dorintei domniei sale, cunoscuta fiind “dragostea” acestora fata de parlamentari. Punct ochit, punct lovit in cazul asta, deoarece cei ce vor vota pentru reducerea numarului de parlamentari prin unificare vor asigura si voturile pentru ca actualul sa fie reales. Pentru a respecta normalitatea vin, in nemarginita mea prostie, cu propunerea ca alegerile prezidentiale sa se desfiinteze si actualul sa fie ales “pe viata”. Am mai avut si nu vad de ce nu am mai avea un “vietas”! Normal ar trebui sa se poata fara prea multe discutii. In plus s-ar face importante economii ! “Cadoul” ar fi mult mai important decat “decimarea” membrilor parlamentului, care, la o adica, fiind mai putini in caz de reusita a planului prezidentiabilului, vor beneficia de aceleasi fonduri, poate chiar mai mari, insa impartite la mai putini. Normalitatea spune ca abia de atunci o sa merite sa ajungi parlamentar. Fiind o tara cu “traditie” sunt sigur ca actualul o sa fie mai mult decat fericit. Ce va urma dupa urmeaza sa vedem. Pana atunci, in normalitatea noastra, continuam sa fim toti fericiti si cu lacrimi pe obraz. Oricum, evitati excesul de sare, zahar si grasimi care dauneaza grav sanatatii !

BANCURI III

Doi ardeleni, Ion si Vasile.  Ion catre Vasile:
- Ma Vasalie, stai ca-ti manca cainele slana.
Vasile: Apoi manca pe muma-sa ca brisca-i la mine.

Doi ardeleni intr-un bar. - Cum sa fac sa ma las de fumat?
- Eu incerc de doua luni.
- Cu pastile ai incercat?
- Da, dar nu pot sa le aprind!

Cica doi betivi se intoarceau de la bar. Dupa cativa de metri unul zice: "-Ba am uitat sa ma pis!"
La care celalalt ii zice:
"Nu-i nimic ba, te invat eu!"

Trei betivi pe calea ferata, Unu' zice: - Ba ce de scari are blocul asta.
Al doilea:
- Ba da ce rece este balustrada.
Al treilea:
- Da ba si auzi vine si liftul.

Intr-un bar, la o ora inaintata, un tip marcat de numarul de pahare scoate un ragait gospodaresc. O doamna de langa el ii replica jignita:
- Nu ti-e rusine sa ragai asa inaintea unei doamne?
- Ma scuzati, n-am stiut ca era randul dumneavoastra!

Un betiv in trolebuz tot spunea: - Mi-e indiferent - Mi-e indiferent - Mi-e indiferent
O doamna mai curioasa il intreaba:
- Ce ti-e domne indiferent?
- Mi-e indiferent pe ce crac curge.

Bula se duce la posta sa trimita o scrisoare in strainatate. - Par avion ? il intreaba functionara.
Bula o priveste cu atentie, si apoi raspunde decis:
- Nu ! nu pareti.

In sat soseste o invatatoare noua si tanara. In intampinarea ei este trimis un tanar aratos.
Acesta ii pune frumos bagajele in caruta, si se aseaza in fata, langa domnisoara.
La marginea satului vad ei o vaca care se imperechea cu un taur. Venita de la oras, invatatoarea este profund marcata, si-l intreaba pe tanar:
- De unde stie taurul, ca... stii tu... deci, cand este momentul potrivit?
- Dupa mirosul vacii...
Merg ei mai departe si vad un cal si o iapa facand acelasi lucru.
- Si calul de unde stie...? intreaba din nou curioasa femeia.
- Tot dupa miros, la fel si cainii, si oile.
Ajung ei la noul domiciliu al invatatoarei, descarca bagajele si baiatul isi ia ramas bun:
- Toate cele bune!
- Multumesc pentru ajutor, spune tanara. Sa mai treci pe la mine cand ti se desfunda nasul...

- Domnule doctor, ce sa fac ca sanii mei sa stea din nou asa cum stateau in tinerete?
- Stati in patru labe.

Tatal catre fiu: - lonele, in curand barza iti va aduce un fratior!
- Dar, tata! De ce trebuie sa o faci cu  o barza cand mamica este o femeie atat de frumoasa?

“NORMALITATI” ROMANESTI (I)

DESPRE CONDITIA PIETONULUI (I)
Treci strada de ani de zile prin loc nepermis, iar cand se intampla sa treci pe “zebra” si la culoarea verde a semaforului esti lovit din plin de un bolid din categoria celor “bengoase”, care te spulbera. Bineinteles ca vina iti apartine tot tie, altfel ar fi incalcata “normalitatea” romaneasca si chiar daca nu este asa se vor gasi multi care sa demonstreze, si chiar o vor face, ca vina apartine victimei. Din fericire pentru tine dupa o asemenea lovitura nu mai faci parte dintre cei vii, iar normalitatile lumesti iti sunt deja departe. Ramane sa traga “ponoasele’ familia si sa plateasca si daune celui caruia i-ai distrus masina in urma loviturii.

DESPRE PROPRIETATE
Ai ajuns la varsta senectutii, ai in jur de optzeci de ani si locuiesti in mediul rural. Eventual locuiesti si intr-o zona “binecuvantata”, virgina a patriei unde nu ajung nici ziarele de dimineata si nici cele de seara, sau poate ajung, dar cu o intarziere de o saptamana ori mai mult cand deja pentru altii devin maculatura, iar de descoperirea energiei electrice nu s-a auzit decat prin basme. Ai si fericirea sa fii posesorul unui amarat de teren de cateva pogoane pe care il muncesti de cand te stii a fi in stare. Ceea ce nu ai apucat sa afli, pana sa vina politia comunala si sa-ti puna catusele, este ca terenul tau a fost mult ravnit si de alta persoana care intre timp l-a si castigat in “instanta”. Asa ca tu cand ti-ai luat uneltele si te-ai dus la prasit sau la cules pe terenul ce stiai ca e al tau ai fost urmarit si pentru ca ai vrut “sa furi” de pe terenul altuia acum ai catuse la maini, iar maine urmeaza sa fii judecat si condamnat in regim de urgenta. Urmeaza sa ispasesti cativa ani de detentie, poate ultimii din viata ta, pentru ca alta cale nu exista. Nu are cine sa te apere pentru ca pentru tine “au murit aparatorii”. S-ar putea sa mai ai totusi o sansa odata cu inceperea campaniei electorale de toamna. Celui ce se vrea a fi totul si in toate o sa i se faca mila de cei ca tine si pentru ca da bine la popor are si pentru tine ganduri de gratiere. Si toate astea pentru ca starea de “normalitate” mioritica sa nu devieze de la curs.

DESPRE CONDITIA PIETONULUI (II)
Revin la primul episod, dar acum nu mai treci strada ci chiar mergi pe ea. Din fericire mergi pe trotuar asa cum merge majoritatea oamenilor, chiar daca trebuie sa faci slalom printre autovehicolele stationate sau parcate pe “dreptul tau”. Mai adauga si faptul ca tii de mana un nepotel sau o nepotica si ori esti la plimbare sau in drumul spre un parc, ori il duci la gradinita sau la scoala. Din pacate scenariul nu iti este favorabil nici de data aceasta pentru ca fara sa iti dai seama atat tu cat si insotitorul sunteti loviti mortal de unul dintre miile de autovehicole pe doua roti, motocicleta sau scuter – nu mai apuci sa iti dai seama niciodata ce te-a zdrobit -, care circula pe trotuare (din cauza aglomeratiei in trafic) dupa aceleasi “nereguli” ca si pe sosele. Daca pe carosabil, in caz de accident, aceste autovehicole sunt victime sigure, pe trotuare isi iau “revansa’ si transforma pietoni ca tine sau insotitorul in victime, Nu este mai putin adevarat ca poti avea “sansa” de a fi terciut si de vreo masina de top a vreunei odrasle de potentat al zilei, a vreunei vedete mai mult sau mai putin cunoscute sau pur si simplu a vreunui imbecil de bani gata. Concluzia este invariabil aceeasi. Ai fost de vina. Motivele pentru care ai fost… nu te mai intereseaza pentru ca nu mai existi decat in evidenta IML. Este ceva anormal in cele de mai sus? Te inseli ! Totul face parte din “normalitatea” noastra de zi cu zi.

DESPRE LOCUL DE JOACA AL COPIILOR
Esti parinte si ai unul sau mai multi copii. Daca sunt mai multi este mai bine pentru ca se mai supravegheaza unul pe celalalt dar sansele tot mici raman. Ii trimiti la joaca pe langa casa sau prin parcul din apropiere, undeva nu prea departe de domiciliu. Cand vine ora la care copiii trebuie sa fie acasa tu inca ii mai astepti, iar dupa cateva ore de asteptare in zadar pleci sa ii cauti. Te gandesti ca poate s-au mai “intins” la joaca cu ceilalti si ca nu e nicio problema pana la urma. In cautarile tale nu mai gasesti pe nimeni la joaca nici pe langa casa si nici in parcul din apropiere. Deja iti faci griji pentru ei. Apare intr-un tarziu unul dintre ei care motiveaza ca a intarziat pentru ca si-a cautat fratele sau sora care nu mai este de gasit. Iti spune ca ceilalti copii au vazut cand a plecat intr-o directie oarecare insotit de un “nene” sau o “tanti”. Oricum nu conteaza cine ii era insotitor. Alarmat mergi si anunti “organele” despre disparitia copilului. Acestea se mobilizeaza, cand se mobilizeaza, si raman mobilizate. Cauta ele, cauti si tu, cauta si prietenii, cauta si rudele, cauta oricine stie pe cine sa caute. “Organele” nu gasesc – si asa au o lista plina cu astfel de cazuri -, tu nu gasesti, rudele si prietenii, deasemenea, iar orele, zilele, lunile trec. Gandurile si viata iti sunt ravasite si totusi ai inca speranta ca cel pierdut o sa apara. Te gandesti ce s-a intamplat cu el sau daca se mai intampla ceva cu el. Poate a fost luat ca sa fie mutilat si folosit la cersit pe cine stie ce meleaguri, poate a fost rapit in vederea unui eventual transplant de organe (este la moda in zilele noastre), poate cineva l-a ademenit si rapid in vederea vinderii acestuia in afara tarii, poate, poate, poate… Trebuie totusi sa va resemnati si sa va impacati cu gandul, daca aveti puterea de a face asta, ca si ceea ce vi s-a intamplat face parte si este una dintre “normalitatile” tarii in care traiti.

DESPRE PARCARI
Ai hotarat ca trebuie sa iti cumperi, in sfarsit un autoturism. Permisul il ai de mai multa vreme in buzunar si vrei sa incepi sa te “bucuri” de el in limita celor 15 puncte pe care ti le-au acordat prin lege alesii neamului. De abia dupa ce ti-ai cumparat “bijuteria” ti-ai dat seama ca nu ai un loc al tau unde sa o parchezi cand ajungi sau te intorci de la munca. Incepi sa iti faci deja nervi cand vezi ca altii au masinile parcate sau ca exact masina din fata ta a ocupat si ultimul loc regulamentar de parcare. Mai dai o “tura” prin imprejurimi in speranta ca pana te intorci o sa se elibereze vreun loc. Pe unde mergi vezi numai semne de “oprirea interzisa” parca din ce in ce mai dese si iti vin in minte versurile unui cantec al Mariei Tanase care spun ceva de genul : “Fii-al dracu’ de primar/C-ai pus pe ulita pari/Seara cand ma-ntorc spre casa/Parc-ar fi oameni prin ceata”. Parca esti mai linistit incepand de vineri pentru ca, cel putin dupa amiaza, parcarile sunt mai goale si poti sa-ti aduci si tu noua masina mai aproape de casa si ca o rasplata o poti admira de la fereastra apartamentului impreuna cu sotia. Deja de duminica incepi sa te gandesti la saptamana urmatoare insa nu la problemele de serviciu ci la cele cu parcarea. Uite asa ai intrat, daca nu erai pana acum, in “normalitatea” romaneasca, cand prin cumpararea unui autoturism ti-ai facut “un bine” cu propria ta mana. In alt moment o sa vedem si ce poate sa pateasca un autoturism proprietate personala intr-o parcare, tot ca pe o “normalitate”

DESPRE TRATAMENTUL HOTILOR
Este noapte si te afli in casa cu intreaga familie. La TV nu prea mai ai ce vedea, copiii au adormit de multa vreme, sotia s-a retras si ea in dormitor. Mai verifici odata daca totul este in ordine cu gazele si apa, daca ai incuiat usa, stingi televizorul si te bagi in pat pentru orele de somn care ti-au mai ramas pana dimineata. In timp ce incerci sa adormi auzi in holul de la intrare cateva zgomote dar le pui pe seama acelor oameni de bun simt care mai circula pe scara blocului la ora asta. In loc ca zgomotele sa inceteze se aude si o bufnitura. Deja te dai jos din pat si te indrepti spre holul de la intrare unde dai nas in nas cu un personaj care sigur nu face parte din familia ta si nici dintre rude. Dat fiind momentul de surpriza si faptul ca esti mai vanjos reusesti sa il imobilizezi si sa il dezarmezi de brisca pe care o are in mana. Intre timp ii mai tragi si o bataie buna, sora cu moartea, iar dupa ce il vezi la pamanat il legi cu mainile la spate, cu ajutorul unei cravate lasate la cuier. Bineinteles ca din cauza galagiei s-au trezit si sotia si copiii. Pe holul blocului inca este liniste cu toate ca zgomotul a fost destul de puternic. Inveti acum ca la noi in situatii de felul acesta “nu se iese” si ca esti pe cont propriu. Ai telefonat la 112 si dupa ce ai reusit sa convingi operatorul de autenticitatea evenimentului urmeaza sa astepti vizita “organelor”. In asteptarea acestora mai arunci cate o privire asupra intrusului care zace imobilizat pe podea. Aduce la culoarea pielii cu Otello in ziua in care a primit de la Iago dovada ca mult iubita sa sotie, Desdemona, il insala. Apare in sfarsit si “organul abilitat” si constata ca intrusul, in urma corectiei aplicate de tine, nu mai este in stare buna si trebuie chemat un medic. Primesti o alta “lovitura” cand acesta confirma ca “Otello” al tau este in coma de pe urma loviturilor primite si ca nu mai era cazul sa mai fie legat. Abia acum urmeaza surpriza pregatita de “normalitate”. Daca “Otello” moare ai toate sansele sa fi acuzat de omor din culpa ori din imprudenta (mai putin probabil) in functie de ce hotarasc alte “organe”. Daca scapa doar cu spitalizarea, ai, deasemenea, toate sansele ca “Otello”, atunci cand isi intra in forma si cu ajutorul unui avocat “bun” sa te dea in judecata si sa si castige. Asa ca, in concluzie, daca vrei sa fi un om pregatit pentru orice situatie, trebuie sa ai in casa, pregatit pentru orice moment, un stergar cusut cu motive populare, o tava (daca se poate de argint), o paine coapta la test (mereu proaspata), o solnita de sare, un vinisor din cel mai bun si un pahar curat. Toate aceste lucruri se pun in holul de la intrare pentru eventualele vizite ale unora ca “Otello”, iar cand acestea au loc primirea pe proprietate trebuie facuta cu fast, eventual, presidential, abia dupa care urmeaza invitatia catre “Otello”, adresata de intreaga familie, cu aplomb, de a lua tot ce vrea din casa, cat si faptul ca este binevenit oricand la aceasta adresa. Numai asa poti sa contribui activ la starea de “normalitate” nationala. Pe langa aceasta se pot economisi timpul si banii cheltuiti pentru deplasarea “organelor” si medicului, iar acestia la randul lor iti vor fi recunoscatori pentru ca i-ai lasat sa isi vada de problemele lor, mult mai importante.

(va urma)

NO COMMENT !

Proprietarii acestor autovehicule nu fac parte din categoria "smecheri" de Bucuresti, ci dintr-o categorie din pacate cu  mult mai numeroasa care poarta numele de "nesimtiti" de Bucuresti !

 

(Va urma, cu siguranta)